Copenhaga 1

Dacă a văzut ciobanul Bucur că pe tăbliţa lui de la Tartaria scria că dacii e buricul lumii, a pornit-o spre nordul Europei cu oile sale. Şi-a zis: În transhumanţa asta sau ce-o fi ea, că pe tăbliţă nu scrie, mai fac un popas, mai întemeiez un oraş, o câmpie, un copac, numai aşa rămânem noi românii în istorie. Şi-a luat-o spre Cluj. Când a ajuns la Marea Nordului nici urmă de oraş, de şifonier pentru haine, nici urmă de nimic. I-a spus nevesti-sii, că era cu femeia după el, aşa scria la tăbliţă, deci i-a spus femeii: Măi, Copen, că aşa o chema, Copen fiind un nume românesc, vezi plaja aia de acolo? Femeia s-a uitat, n-a văzut nimic, dar pe tăbliţă scria că are privirea foarte ageră şi a răspuns: Da. Păi, hai să facem o baie în pielea goală, cum am văzut la noi, la Vama Veche, şi, ca să ne încălzim facem hora Haga, Haga.
După nici cinci minute, Bucur şi Copen jucau Haga, Haga, şi se auzea Copenhaga, Copenhaga şi aşa s-a numit de atunci plaja aia. Bucur a citit însă ce mai scria pe tăbliţa lui de la Tartaria. Păi, scria că trebuie s-o cunoască pe o regină locală, una Margareta I, care trebuia să unească Norvegia, Suedia şi Danemarca. Aşa a făcut.
Când a intrat la Margareta, regina tocmai îi cosea lui un chimir. I-a spus: Bucure, hai în Tivoli să ne dăm în bărci. Şi au mers amândoi în Tivoli, care de fapt era un mare parc tot inventat de români, aşa scria pe tăbliţă. Şi acolo, Bucur i-a zis: Măi, Margareto, că altfel nu ştiu cum să-ţi spun, nu-i bine să laşi tu Danemarcei Insulele Feroe şi Groenlanda pentru totdeauna? Şi las-o dracului de Uniune personală cu ţările astea din nord. Regina a zis da şi au făcut dragoste chiar acolo, pe malul mării, unde mai târziu sculptorul Eduard Erikson a pus Mica Sirenă.
După ce şi-a făcut de cap cu Margareta, Bucur s-a întors la Copen a lui. I-a zis: Hai la castel, la Rosenborg, să halim ceva, vorbim cu Rosenborg ăsta, care nu ştiu ce e, da' scrie pe tăbliţă că e un rege danez pus de Mihai Viteazul, aşa, halim ceva, dansăm, întemeiem oraşul Copenhaga şi ne întoarcem la noi acasă, la Onţanu. Care Onţanu, a întrebat Copen, frumoasă foc. Ăla de la doi. Păi, scrie la tăbliţă? Da, pentru că toate lucrurile bine făcute sunt scrise aici, şi nu mă mai bate la cap.
Cei doi tineri daci intrară în castelul Rosenborg. Aici eram şi noi: Tina Cumva, Dan F, Adriana M şi Denis. Ne-am pupat, ne-am salutat, chestii, chestii cu tăbliţele de gât. Cu istoria noastră de gât. Aşa.

A suivre