Lund

Pe urmă, cerul tot timpul negru din Malmo şi ploaia măruntă te făceau să stai ori în casă ori în casă. Dar nu venisem să stăm în casă, aşa că într-o dimineaţă descoperind maşina regională 130 ne-am zis, hai la Lund, un orăşel vechi vechi de tot din prejma Malmo-ului.
Liniştit ca liniştit, dar Lund este de o eleganţă desăvârşită, pitoresc până la sentiment, cu clădiri aliniate de oameni pricepuţi, cu bun simţ, buni la suflet, peste care se înalţă mândră Catedrala, Domkyrka, construită în 1103.
Oraşul este întemeiat de Knut cel Mare, este al doilea oraş ca vechime din Suedia şi arată exact ca atunci. Este mai disciplinat, mai frumos decât Sighişoara noastră, mai cochet.
Catedrala este cea mai înaltă, şi acum, clădire din oraş, şi, foarte interesant, a fost dotată în 1424 cu un ceas astromomic care funcţionează şi azi, Horologium Mirabile Ludense, ceas care arată fazele lunii şi ale soarelui la apus, şi un calendar de la 1942 până în 2142. O plimbare prin nava catedralei te lasă puţin mut, dar apoi, la ieşire, îţi revii, pentru că activitatea umană, prezentă peste tot, te face să dai nas cu mănuşi abandonate, pantofi scâlciaţi aruncaţi aiurea pe asfalt, cu magazine cochete din care nu poţi cumpăra nimic şi cu o piaţă vie unde se putea mânca orice foarte bine. Paste, ficaţi, fructe de mare, un pahar de vin.
În piaţa uriaşă a orăşelului grămezi de magazine unde globalizarea îşi face treaba pornită în toată lumea. Găsim ciorapi, mănuşi de lână, rochii urâte, blănuri, tenişi de la Cocor, hăini de ploaie de la Carrefour şi aşa mai departe.
S-o luăm înapoi, a zis Tina Cumva, e târziu, vedem un film şi nani. Aşa am făcut, am văzut Cannes-ul din 1990 cu Vanessa Paradis, Fata de pe pod, am ascuţit ghiarele pisoilor Aidei de care aveam grijă, era să ne aruncăm în sala de hochei de sub fereastra noastră şi ne-am culcat.

A suivre