Au venit Adriana cu Dan din Lima, via Amsterdam şi am zis să facem revelionul în casă. Două revelioane, unul după ora de acasă, altul după ceasul din Malmo. De fapt, revelionul în Malmo începuse de când am sosit noi, nu era minut ca cerul să nu fie acoperit de artificii. Şi e destul de greu, dat fiind că acolo noaptea se lasă la ora 15. Şi s-o ţi tot aşa până dimineaţă la 9, când se luminează nu-i simplu.
Am făcut nişte fripturi ceva cu varză, cu mazăre, adică Tina Cumva a făcut, că noi doar am băut diverse vinuri. Şi-apoi, că se să facem mâine? Păi, hai să vedem Turnul Torsionat al lui Calatrave de pe malul mării. Ne-am uitat pe Net să vedem ce-a mai făcut Calatrave, arhitectul spaniol, şi ne-am dumirit că toată Europa e plină de clădirile lui formidabile, din Roma la Madrid, din Malmo la Londra.
Când am ajuns sub turn am rămas muţi de uimire. Turnul Torsionat al lui Calatrave este un bloc de 60 de etaje locuibil. Asta ne-a dărâmat, pentru că ne-am imaginat cam cât costă un apartament la etajul 59 al turnului de unde vezi ce vezi. Turnul se înalţă maiestuos şi elegant pe malul mării, având o înclinaţie de 6 sau 8 metri faţă de sol, ceva cam ca Turnul din Pisa. Uriaşul bloc stă mut şi atent la marginea oraşului Malmo. E atent cu vânturile grele din zonă, cu temperatura exterioară, cu viaţa locuitorilor săi, cu zborul păsărilor şi plonjoanele peştilor, şi chiar cu câinii plimbaţi de colo, colo de oamenii din zonă. Pentru că Turnul Torsionat este înconjurat de un cartier elegant de vile, ceva duplexuri după cum am băgat de seamă, cartier mai frumos şi mai modern decât orice Mamaie din Bucureşti sau din ţară.
În jurul blocului vântul bate din toate direcţiile. Numai din faţă, nu ştim datorită cărui fenomen. Drept care ne băgăm într-o cafenea italiană. Nu-i cu alcool, aşa că ne stricăm burţile cu cafea cu lapte.
De la geamul uriaş al cafenelei se văd marea şi podul care leagă Suedia de Danemarca. Dar se văd şi maşinile din cartier, din jurul blocului nostru. Sunt maşini vechiuţe, de peste 5, 10 ani de care suedezii trag fiind încă bune, şi datorită folosirii în exces a bicicletei. De altfel în tot Malmo nu vezi o maşină de manelist ca la noi.
Cum spuneam, la ora 3 e aproape noapte. Ne-am retras înspre centru. Acolo unde este un cimitir parc, cu morminte din secolul 18, dar şi o cârciumă The Bishop Arms sau cam aşa ceva, unde am intrat să bem alcooluri. Dan a vrut grapa şi s-a bucurat că au grapa, adică: uite dom'le cârciumă serioasă, au grapa, dar când a mai cerut o sută nu i-au mai dat. Ce băuse era ultima sută din ultima sticlă. Am ieşit la maşina 4, era ora 19 şi o noapte de nepătruns. Cam aşa.
A suivre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: