17 martie 2019
Tipa coşcovită
Foto: arhiva E.M.
Doamna Si Minareta se făcuse afiş. Se lipise de-un zid de pe strada cu plopi fără soţ. Se săturase să treacă zilnic iar iubitul ei, Bu Sofronie, care gătea în bucătărie, să n-o vadă. Gătea musaca. Fierbea cartofii felii, felii. Apoi tocata şi tot aşa. Nu arunca cojile de ceapă în stradă, ca să nu se sesizeze cineva. Dar ea, dna Si Minareta, ar fi vrut să calce pe coji de ceapă. Erau ale iubitului ei, Bu. Între timp, a plouat, a nins, a fost o vară de 50 de grade. Afişul se coşcovise.
Un bursuc de la etajul patru îi spunea nevesti-sii, o gărgăriţă din al II lea război mondial: uite-o pe tipa coşcovită. Tot acolo e, pe zidul de lângă plopul trei. Se spune despe ea că a venit din Împărăţia de Argint special pentru vecinul nostru, ăla de la doi, Bu Sofronie. Avea un desag cu ea. Plin de aur. Dar Bu n-o vedea, n-avea ochi pentru ea, deşi noi ştiam că ea avea ochii ciuliţi numai în bucătăria de la balcon. De-atâta plâns, gărgăriţa din al II lea război mondial, luă o puşcă veche şi trase înspre bucătăria lui Bu, care acum făcea ciorbă de perişoare cu ce-i rămăsese de la musaca: cozi de porc, ştevie, macaroane. Era linişte pe stradă, cum să zic?
Un câine vesel de la parter ieşea în fiecare dimineaţă şi uda afişul. În capul lui era că tipa coşcovită trebuia să-şi revină şi numai cu apă se putea. Nevasta lui, cătrănită foc, scoţând flăcări pe sub aripi, îl certa: idioatule, babalâcule, că nu mai ştiu cum să-ţi spun, tu crezi că aia din Împărăţia de Argint au trimis-o aici fără apă? Te-ai îndrăgostit de tipa coşcovită? Nenorocitule, mie poţi să-mi spui. Da, mie poţi să-mi spui, blegule! Şi spunând toate astea, curcanul Bar, nevasta câinelui vesel, luă o tigaie şi i-o lipi căţeluluii vesel în frunte.
O dactilografă devenită călugăriţă de nevoi personale, de la etajul unu, vorbea cu o mătuşă de-a ei venită din Pakistan:cum, dragă Ler, nu ştii cum se face musacaua? O nimică toată. Dar aici nu-i vorba de musaca ci de o mare dragoste, că tipa coşcovită de care-ţi tot spun, nu cedează şi nu cedează. Stă de opt ani lipită pe peretele de vizavi, cam în dreptul plopului trei, şi-i spune lu boul ăla de Bu că-l iubeşte. Aşa ceva n-am văzut nici în filmele americane. Zău!
Bu Sofronie termină în sfârşit musacaua. Mânca. Simţi că este privit. Ieşi în balcon. Văzu afişul cu tipa coşcovită. Fu dragoste la prima vedere. Urmă nuntă mare în Împărăţia de Argint. Apoi, opt copii. Tevatură mare. Iubire la fel.
Denis.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: