Narcis şi Fifi, de Şerban Racoviţeanu

Foto, M.R.

Adică scurt metraj ficţiune. Sala Micul Paris din Bucureşti. Amfitrion Daniel Sur. Ia să vedem: Narcis, cam 30 de ani, le cam joacă la păcănele şi pierde bani mulţi. Se împrumută de la cămătari, veniturile legale nu-i ajung. Ultimii două mii de auro n-are de unde să-i mai dea înapoi. Cămătarii îl iau pe sus şi-i zic aşa: Bă, dacă nu ne dai banii azi, îţi tăiem boaşele. Unul agită un cuţit. Paranteză: Dacă-i vedeţi pe cei doi cămătari, sunaţi la 112. Închidem. Narcis, idee salvatoare, îşi aduce aminte de casa de bani a maică-sii. Paranteză: excelentă Maia Morgernştern. Rol mic, dar săţios, bine făcut. Închidem. E okei, dar nu ştie parola.

Narcis o dă pe nervi, pe isterie: Mamă, dacă nu-mi spui parola, îl arunc pe Fifi, bişonul familiei, de la balcon, ceva etajul 5. Şi aşa şi face. Mama e distrusă. Spune printre lacrimi: parola este Fifi. Narcis deschide casa de bani şi dă, înăuntru, de un pumn de medalii. Sunt toate de aur, câştigate de Fifi pe la diverse concursuri. Asta e, de fapt, toată averea familiei. Dacă ar mai fi trăit, cine ştie. Da chiar, cine ştie? Paranteză: 2.000 de auro nu-i mare lucru pentru cititorii noştri. Să-l sunăm pe Narcis. Închidem.

Într-un gen în care s-au încercat mulţi cineaşti şi unde nu străluceşte nimeni, Şerban Racoviţeanu are toaste însuşirile pentru a izbuti: fantezie comică, capacitatea de a trăi pe mai multe registre afective, precum şi acea uşurinţă de a inventa subiecte verosimile din observarea vieţii comune, cotidiene. Şerban este un ironist şi observaţia lui trece dincolo de aparenţele înveselitoare spre psihologia individului. Procedeul acesta de a substitui planurile şi de a vedea în tragedia cea mai adâncă o manifestare a grotescului, banalităţii, este o expresie a tragicului des folosită în cinemaul modern, neîncrezător în frontierele dintre lucruri.

Originalitatea lui Şerban Racoviţeanu este de a pune patetism şi inteligenţă peste comedia existenţei şi invers. Paranteză: Vom mai auzi de Şerban Racoviţeanu, sunt sigur. Închdem, pentru că mergem să ne cumpărăm ciuperci. Avem o reţetă. De la Tina Cumva.

Denis.