Foto, arhiva E.M.
Doamna Helga Roth, în imagina, este bucătăreasă imperială în sudul Vienei. În nord este Chef Scărlătescu, cel care prăjeşte cartofi undeva prin Centrul Vechi din Bucureşti, vestul e liber, iar în est se joacă chiar acum când scriem meciul de fotbal dintra Stadionul Dinamo şi echipa de fotbal Dinamo Bucureşti.
De când era mică, doamna Helga ieşea la fereastra apartamentului ei de pe Dunăre şi privea cum creşte porumbul. L-a gustat. Era bun. A decis să facă din el mămăligă. Ca prim fel. Al doilea fel şi aşa mai departe. Stătea de vorbă la telefon când s-a decis să ne dea un interviu.
Doamna Helga Roth: De mică mi-au plăcut împăraţii. Ăia cu fireturi, cu pălării. Şi dacă tot aveam porumbul, am hotărât să devin bucătăreasă la curtea imperială. Când îl fierbeam, porumbul îşi schimba culaoraea. Nu mai lumia ca un bec. Aşa că am renunţat să mai fac chestii din porumb. Am renunţat. Mai ales că mă măritam curând că unu care-avea pământ mult, care se-ntindea până la Lună. De pe lună a coborât într-o zi un Lunar sau cum le zice lu ăştia de trăiesc acolo şi l-am întrebat: Măi? Şi el mi-a răspuns că trebuie să ne căsătorim. Şi-a venit un urs ca domnişoară de onoare la noi la biserică şi a cântat un blues pentru spălat vasele în chiuvetă drept care ne-am luat. Anii au trecu deşi ni se ura viaţă veşnică şi noi ne-am plictisit. Lunarul meu a făcut scarlatină şi a plecat din nou acasă pentru mai mulţi ani iar eu am făcut un copil cu ursul şi-abia atunci Împăratul m-a numit bucătăreasă şefă. Abia a tunci. Vreţi să mă întrebaţi ceva? Nu? Păi, de la ce revistă sunteţi? Un blog? Păi, eu fac bloguri la fiecare masă împărătească şi le acresc cu borş. Sare cât cuprinde iar deasupra, ca să aibă gust, pun felii de ştevie roşie şi căpşuni. Treceţi când aveţi ocazia.
Noi: Mulţumim.
A consemnat CĂLIMARA CU CERNEALĂ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: