20 mai 2017

"Pizza cu ciuperci", blues în do major



Foto Tina Cumva

Australienii care au cântat La Fabrica, de pe str 11 iunie, au fost un pretext să ieșim la terasă, să lăsăm telefoanele, meditațiile la fizică, politica și muzica ușoară românească. Australienii erau niscaiva rockeri adunați de prin Europa, solist australian, chitară ritmică un olandez de șase metri înălțime, că toate fetele de pe terasă plângeau de teamă ca nu cumva să le invite la dans, un băsar australian pe care nu-l vedeai din cauza unei boxe înalte și un tobar român. Divertisment, pur și simplu, muzică de terasă ca să se poată bea o bere în liniște și să mai discutăm de-ale noastre. Dar despre ce? Că despre muzică discutăm toată ziua pe site-ul nostru Arta Sunetelor.

Economu a aruncat subiectul genial pe masă, subiect care ne-a prins pe toți și a fost marele câștig al serii. Zice: Pizza asta a lor este făcută cu ciuperci nu tocmai bune, știu io. Ciupercile nu-s bune sau pizza?, este o nuanță, a zis Big umflându-și pieptul. Zice și Radu B: Ciupercile nu pot fi oarecare, pentru că sunt plătitoare de taxe, merg la meditații la fizică, deci sunt bune, altfel ăștia de la bar nu ni le-ar da. Zice Radu L: Plus că și ele au dreptul să-și întemeieze o familie, un partid. Ce mănâncă ăștia căcat cu referendumul lor? Nu, religia nu ne trebuie băgată în suflet, credem în ce vrem, dar chestia asta cu familia stabilită de BOR e un căcat. Mircea, nervos: Ciupercile au și ele drepturile lor. Trebuie sesizat Parlamentul. Au dreptul să aibă mașini, înțelegi? Au dreptul să-și facă grupuri rock. Zi că nu-i așa, Denis. Și zic și io: Trebuie mers la Bruxelles, la Haga sau la Strasbourg, pentru că ciupercile, normal, cele mai deștepte dintre ele, își pot forma o unitate statală de sine stătătoare și să aibă schimburi economice cu România. Țara Ciupercilor ne dă ciuperci, noi le dăm creșteri salariale, și melodii pentru Eurovision.

Discuția se încinsese bine. Erau deja 11 ore din noapte. Australienii strângeau. Urma să cântăm noi, așa ca să facem fițe la terasă. Și-atunci am compus bluesul Pizza cu Ciuperci. Un regal.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: