Clavecinul cu fragi

Generalul Manole Ben Manole își luă instrumentul, un clavecin cu fragi, și se instală la umbra unui nuc. Era un nuc acolo lângă magazia de lemne. Nucul dădea o umbră rece ca lama unui cuțit. Sub el obișnuia generalul să modifice Constituția, să bea limonadă de arțar, să numere banii rezultați din activități economice ilegale, să se uite la teve numai la emisiuni militare și alte alea. Acum avea nevoie să compună o melodie.

Încercă un do major. Nu mergea. Melodia trebuia să fie veselă, hotărâtă, să trasmită tinerețe, vioiciune. Înceră un re minor. Era mai bine. La auzul acordului, se înființară în curte toți graurii. Unul zise: Generale, cântă-ne o hidoșenie. Și generalul se conformă. Cânta cu patos, lua câte o fragă, mânuia si bemolul, la minorul ca pe două nimicuri și începu să zică și din gură: Mama ară la pădureeeeeeeee/Cine vine după mureeeeeeee? Când auziră de mure, în curte intrară un urs și-un pădurar. Pădurarul: Ai furat toată produția de mure, generale!!! Ursul: Mi-ai furat murele Manole!!!

Florica Ben Florica, nevasta generalului, își cosea ciorapii cu ochii pe geam. Fredona și ea melodia cu murele. Fiică-sa, Ben Sistermorphine, era lângă ea și cosea și ea niște nasturi la oala de lapte. Se spărsese și trebuia năsturită. Fredona și ea melodia cu murele. Era hitul generalului. Cu el venise din armată. De fapt, ca să spunem întreg adevărul, din armată mai venise și cu o mitralieră germană din alea care trag un milion de gloanțe pe minut. Dar despre mitralieră nu va fi vorba în această poveste. Deci cele două femei fredonau și ele: mureeeeee, mureeeee!!! Clavecinul zicea vocea-ntâia, ele făceau vocea a doua.

Sculat din somn de atâta gălăgie, Costache Ben Costache, cel care apăra onoarea de familist a generalului, pipăi patul din partea dreaptă a lui și văzu că locul e gol. O vâzu pe Florica la fereastră cosând ceva ciorapi. Se supără tare. Se îmbrăcă, luă câteva grenade și se sui în nucul sub care cânta fericit generalul. Aruncă o grenadă în capul acestuia. Dar generalul purta o caschetă de oțel fabricată la Galați, prin care nu treceau apa, gloanțele, aerul, pământul, bombele, literele, pozele, mângâierile, copiii, nu trecea nimic.

Dar treaba era groasă, așa că generalul își luă clavecinul și fragii și o luă la fugă. Întâi spre Neajlov. Apoi spre Călugăreni. Încercă spre Paris. Spre Londra. Era greu. Adică greu era clavecinul, fragii nu. Aruncă clavecinul cât colo și-o luă spre Craiova. Cei care-l urmăreau, luară clavecinul și se instalară la cârciuma din Clejani. Aici începură să cânte celebra melodie: Mama ară la pădureeeeeeee!!, compusă sub nuc de generalul Manole Ben Manole.

Și asta fu tot, azi 29 mai, 2017.

Denis.