Cursa Istanbul Viena decolase de câteva ore iar acum avionul trecea de granița bulgară. La clasa busines era oastea otomană înarmată cu lopeți, sape, cazmale, butoaie și plasticuri. Oastea otomană mergea la cucerirea Vienei, care trebuia întâi asediată, iar detașamentul din avion era dus la săpat tranșee. Tranșee pentru miile de soldați, și șanțuri care țineau loc de pișătoare, pentru că, disciplinată, oastea otomană se pișa numai în șanțuri, nu în corturi, nu în copaci, nu pe câmpiile pline de turiști ale Austriei.
Avionul trecuse în spațiul aerian românesc. În mod normal nu trebuia să facă acest lucru, întrucât drumul cel mai scurt spre Viena era prin Belgrad, dar de aici, din Bărăgan, în avion se suiau oșteni moldoveni, aliați cu otomanii. Armata moldoveană se sui la clasa economic în liniște. Soldații aveau câte o oaie pe cap, era noul brand de țară al Carpaților. Oștenii se suiau, își dădeau oile jos din cap, desfăceau sacii cu paie, că alte arme n-aveau și pofteau patrupedele să halească. În avion se lăsă atunci un vajnic miros de pastramă nefăcută, de paie tratate la un institut alimentar din București, a piele de pantofi italieni și a saci de iută procurată din Țara Iutei de către aventurierii români care-și făceau veacul prin comerțul exterior al țării.
Comandantul aeronavei anunță Viena. Mai zise: la sol sunt 20 de grade, vântul zboară perpendicular, chestii d-astea!! Oștile se dădură jos din hărăbaia cu aripi. Otomanii într-o parte, moldovenii în alta. Ca la un semn, moldovenii sloboziră brandul de țară de pe capete, și oile o luară razna prin Viena. Care la prostituție, care la furat, care la inventat metode de țepuială, care la agățat femei de 200 de ani cu care să se mărite și alte alea. Era un jaf, că poliția austriacă abia mai făcea față.
Concomitent cu atacul brandului de țară românesc, oastea otomană începu să sape șanțurile pentru pișarea ordonată a grosului armatei. Că Murad al II lea urma să vină la cucerit în câteva zile. Săpau și cântau: La pișare cu mic cu mare/Sultanul ne dă de bună purtare/Dacă pișare, dacă pișare.
Vânzoleala dură patru zile, după care Viena cedă. Poate că unii otomani au făcut cale-ntoarsă în vacanțe plătite de sultanat, dar brandul de țară nu. Oile și-acum circulă prin lume, făcând același lucruri pe care le-au învățat. Cu care ne mândrim.
Agenția CĂLIMARA.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: