11 mai 2017

De-a bușilea pân' România 100 și pân' oraș



Ioana Crăciunescu și Mircea Tiberian fără Vișniec, că-i mai bine, la MNLR

De fapt n-am pornit de-a bușilea, ci interesat de grămada de evenimente citadine care ne fac viața mai veselă, mai europeană, mai ceva cumva. Ne-am pus doar cămașa aia verde și-am dat buzna în noul Muzeu al Literaturii Române din spatele Bisericii Albe de pe Calea Victoriei. Care, ce să vezi?, credem că a devenit unul din cele mai frumoase muzee din capitală, dacă nu din țară. Eleganța, profesionismul conducerii și seriozitatea lui au fost umbrite de un recital al Ioanei Crăciunescu, muzică Mircea Tiberian, care au avut proasta idee de a da în vileag proză de Matei Vișniec. Cauză din care n-a venit nimeni. Proza lui Vișniec e rece, impersonală, o uiți instant, ba chiar în timp ce se citește te gândești dacă acasă îți umblă pisica pân' oalele de pe aragaz.

Așa că ne-am dus să ne înscriem în România 100, platforma dlui Cioloș, din cauză că au program economic atractiv: în primele 5 zile de guvernare vor da zahăr țăranilor, în primele zece vor astupa toate canalele care ne strică mașinile, în primele cinșpe zile vor modifica legea învățământului în sensul că vor da o lege în care un elev de șase ani are voie să-și facă familie cu învățătoarea de 40 și, nu în ultimul rând, în primele patruzeci de zile vor face parastase la toată lumea. Asta ne-a atras, parastasul. Că dacă îl facem în timpul vieții scăpăm urmașii de cheltuieli. N-am găsit România 100, e doar un site pe net, dar insistăm și ne înscriem.

Apoi ne-am dus la grupul Deep Sound of Maramureș, Control Club, la invitația bunei noastre prietene Evantia Barca. Calitate, nene. Muzică modernă, rock prog, drâmbă electronică, prelucrări folclorice, sax. O asemenea trupă merită să cânte numai prin Paris, Berlin sau Londra, iar nu în toate văgăunile din București. Control Club nu este o văgăună, dar ne referim la faptul că de câte ori apare un lucru bun în muzica de la noi, aceasta dispare ca și cum n-ar fi fost. Oare de ce? Mă rog, ar fi deci cazul ca de acești băieți, Deep Sound Of Maramureș, să auzim mai des. Na!!!

La Expirat cu Voicu Rădescu, Roz Ana, Marta Bănescu și Kirk. Trupa Blow, două sax-uri și-o tobă. Revelație, deși îi știam de pe Youtube. Cu măști pe față, cei doi saxofoniști te încântă cu compoziții jazzistice, de impact, că te face să crezi că sunt o mașinărie care poate cânta orice.

Și în final la Galeria lui Daniel Sur. S-a citit poezie, o fată, și proză fantasy, altă fată, nu le-am reținut numele și nici operele citite. E păcat că în cenacluri de genul ăsta nu se face nicio critică. Toată lumea e genială. Fetele fac parte din Clubul Scriitoarelor. Gazda, Daniel Sur, la înălțime. Trebuie mers mai des la acestă Galerie din strada Leonida, în spatele Teatrului Metropolis, vizavi de benzinăria Tunari.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: