Convocatiunea

Am citit la Convocation de Herta Muller, Editions Métaillé, 2001. Noroc cu babaciunea Veta, ca iar aminam sa-mpartasesc impresiile. Am primit cartea cadou de Craciun de la soacra-mea. Sa nu v-aud gura. Frau Muller tocmai fusese nobelizata. Se stia ca e nascuta in Romania, asa ca am gasit opera sub brad. De data asta cartea nu are dedicatie, ca autoarea inca nu a ajuns la Strasbourg, dar ma paste si cartea dedicata. Cum am desfacut cadoul am si primit indicatii: stii, e romanca, a luat premiul Nobel pentru literatura uau uau. DA, sigur ca stiam, doar ne-am apropriat, noi, romanii, premiul asta, fara prea mare merit (pentru noi). Am rasfoit cartea ca asa e frumos cind primesti un cadou, sa te arati interesat de el. Citesc un nume neaos - Nelu, apoi ceva cu un tramvai, coada la nu stiu ce. Zic da, e de-a noastra, despre noi si pentru noi. Pe la inceputul lunii m-apuc s-o citesc. A fost tare greu. Din primele rinduri m-am trezit aruncata intr-un mare oras (credeam ca e Bucuresti, dar poate ca nu e) romanesc, pe vremea comunista. Atmosfera se cunoaste. Personajul principal (o tinara fara nume) e convocata la militie pentru interogatorii periodice. A avut tupeul sa bage bilete in buzunarele pantalonilor pentru export, bilete in care isi lasa coordonatele. Super idee de marketing personal, in vremea cea fara de agentii matrimoniale. Si doamna povesteste cum se pregateste de mers la interogatoriu (nuca, corsaj verde, tramvai). Povestirea e intrerupta in toate incheieturile, apar personaje cu povestile lor respective, mai la deal, mai la vale, mai intii mor si apoi aflam care le e rostul. Bref, in dulcele stil optzecist. Aveam impresia ca ma uit la o coproductie Pita-Daneliuc. Totul e agrementat cu simboluri, analogii, gesturi absurde sau cel putin gratuite. Nimeni si nimic nu e normal in cartea asta. Naratoarea in nici un caz, e in concubinaj (zice ca maritata, da' nu o cred) cu un alcoolic, prietena ei cea mai buna (careia ii placeau doar barbatii de la 50 de ani in sus) e omorita in timp ce trecea fraudulos granita si mai apoi mincata de ciini, vecinii sint dusi cu pluta, taica-su se culca cu o fata de virsta ei, maica-sa era cu gindul la baietelul mort, bunica-su o batea pe bunica-sa care innebunise brusc in timpul deportarii in Baragan. Ce naiba sa-mi placa? M-am saturat de literatura gri cu si despre comunism(e). Am terminat de citit cartea asta pentru ca am fost perseverenta, nu curioasa. Si daca a luat premiul Nobel, ce? Se mai da si pe criterii politice. Uite ca ne-a venit si noua rindul.