Cuvinte care ma enerveaza

Deschid o noua serie de articole in Calimara, despre cuvintele care imi pica greu intre ciocanel si nicovala. Primul dintre ele este ecologizare. Adica substantivul derivat din verbul a ecologiza = ecologie + sufixul -iza. De ce a fost nevoie de neologismul asta cind putem folosi, foarte firesc, a curata / a face curatenie?! Foarte simplu. Ziaristul roman e foarte iubitoriu de comunicate de presa ale administratiei, care, la rindu-i, e in perfecta sinergie cu limba de lemn. La obiceriuri noi, vorbe noi. Astfel, ecologizare = curatare cocina de porci, adica adunare de conserve si peturi, prezervative si sticle de bere, chistoace si ambalaje de cipsuri. Ca ne e jena s-o dam curat romaneste cind e vorba de strins mizeria altora. Strimbam din nas cind ni se atrage atentia ca am aruncat pe jos servetelul in care tineam gogoasa halita cu doua secunde mai devreme. Ne scade rangul daca sintem chemati la dat cu matura in fata blocului. Folosind cuvintul asta pompos, actiunea in sine ramine cocotata in sferele intelectuale, departe de mirlanul care-si scutura scrumiera pe cind se plictiseste la semafor. Ecologia e distractia de week-end. Datul cu sapa e noul sport la moda. Plantatul de copaci e un must si da bine pe profilul facebook. Nu mai bagam mizeria sub pres. Ecologizam.