La un moment dat replica asta devenise culta. Un fel de summum al admiratiei si iubirii neconditionate pentru... pentru... pentru cine de fapt??
Un artist foarte bun, de acord, care a revolutionat muzica pop, se prea poate. Dar, fratilor, n-a mai scos nimic (bun) pe piata de ani buni! Ultima lui cintare live a fost lamentabila. Planuia o serie de concerte (cica ultima, da' n-a mai avut parte, saracu') pentru ca era inglodat in datorii si avea nevoie de bani. Pamintul s-a invirtit, muzica s-a cintat si fara el.
Cit a fost pe piata - ca asta e realitatea, artistii din ziua de azi sint marfuri expuse permanent pe raft - si-a construit o imagine de diva, ca asta intriga, atrage si vinde, pina la urma! Imagine si la propriu si la figurat si o identitate incerta, amorfa si volatila. Din punct de vedere creativ nu mai spunea nimic de mult, dar legenda a continuat sa fie puternica, ca un refren pe care nu ni-l mai putem scoate din minte. De el ca om nici nu indraznesc sa ma pronunt, are cine sa-l judece acum.
Deci terminat din punct de vedere muzical, cu moralul nu tocmai la inaltime, cu psihicul tulburat din frageda pruncie pare-se, nemuritorul Michael a facut ultimul gest care sa-l scoata iarasi in prim-plan: a murit. Nu se astepta nimeni, fireste, doar respira aer pur imbuteliat si avea toate sansele sa ingroape intreaga umanitate. Ba mai dormea si intr-un sicriu de sticla (zvon scos pe piata de insusi megastarul). Regele muzicii pop. Zeul a murit. Un zeu debil, instabil psihic, labil emotional. Un om la cincizeci de ani cu voce de copil si chip de monstru. Rezultat al propriilor alegeri si gesturi.
Nu s-au scurs inca 24 de ore de la mica apocalisa si s-au intimplat urmatoarele: internetul a fost la un pas de colaps, vinzarile online ale muzicii lui au explodat, mapamondul intreg e stupefiat. Inca o dovada ca omul trebuie sa moara pentru ca artistul sa fie reconsiderat. Aflam ca era falit, dependent de medicamente (lua morfina in fiecare zi), ca-si albise pielea cu adevarat, ca isi cheltuia banii nebuneste. Se deschide haznaua si ies toate mirosurile fetide inaintea descompunerii cadavrului. Care, fiind atit de indopat cu chimicale, are sanse mari sa nu se descompuna deloc si, prin urmare, sa fie promovat sfint la urmatoarea deshumare. Aviz Vaticanului. Numai Obama tace suspect. Pai sa declare, domnule, zile fara numar de doliu national! Doar nu moare in fiecare zi un megastar!
Dar sa fim seriosi. Viata merge inainte, ramin CD-urile care umfla profiturile Sony si ale mostenitorilor. Omul parea oricum iesit din cimitirul mortilor vii. Artistul a dat tot ce-a putut si era mort de mult.
Membrii familiei cer, intr-o conferinta de presa, respectarea intimitatii familiei. E ca si cum ar comunica direct coordonatele inmormintarii si ar spune mai apoi fanilor sa se tina deoparte.
LE 08.07: Culmea cupiditatii de azi: se vind cópii ale cartificatului de deces al lui MJ cu 12 dolari! Oare miine ce-o mai aparea pe tarabe?
Adânci plecaciuni pentru strigatul de dincolo. Ma flatezi.
RăspundețiȘtergereMi-era doar teama de ocari...
Encore merci.
gata gata ca rosesc de emotie si nu-s obisnuita, mai ales la postu'asta care mi-a adus numai injuraturi (cenzurate dincolo) de la fanii miniosi.
RăspundețiȘtergeremaicail forevar!!
hei, pe tine unde te gasesc scriitor la blog?
RăspundețiȘtergerePe moa, Aido ?
RăspundețiȘtergerepai da... nu cu tine stau eu de vorba aici? ca daca e sa-l intreb ceva pe maical apelez la spir(i)tisme.
RăspundețiȘtergereOf, io stiu... vezi tu voazino, sunt doar vreo doua luni de când m-a luat asa c-o mâncarime a pusului de cuvinte împreuna, asa ca am muscat glontu', cum zice perfidul Albion si m-am apucat sa zmângalesc si eu parazitar alte bloguri, printre care si al tau. Locuri mult mai cu muc si sfârc decât nemerniciile mele stilistice, niste imposturi de zevzec, de necopt. Gasesc câte o nada si-o iau si eu cu chiote prin balarii, atâta tot. E drept, n-am vazut niciodata pe pamântul asta frumusete mai mistuitoare decât a limbii române (si asta de mic copil, nu e doar vocea unui expatriat nostalgic-melancolic-blegos). Dar de aici si pâna la har scriitoricesc, e de mâncat mai mult de-o pâine, dans mon cas.
RăspundețiȘtergereEu mi-am tocit coatele prin alte amfiteatre, academicoase si alea, nimic de zis, dar fara de legatura cu ale scrisului.
Nu stiu ce sa zic... Mi-e oleaca jena...
... sa nu ma fac de râs.
RăspundețiȘtergerecum zicea poetu'nostru national?
RăspundețiȘtergereEa-l asculta pe copilas
Uimita si distrasa,
Si rusinos si dragalas,
Mai nu vrea, mai se lasa,
sau, pre limba lui JM le Pen:
Elle écoutait le beau garçon
Amusée et confuse :
Elle le refuse en acceptant,
Et acceptant, refuse.
cam asa si cu tine:p la cit scrii si la cum scrii tu pe la altii ai putea sa-ti faci blog linistit.
ei te faci de ris? parca cin'te stie? pe net sintem virtuali! dac-ai stii tu cit de virtuale sint surorile alea:D
Frumoase haine la blog. Brava :)
RăspundețiȘtergereDank netter Lehrer :DD
RăspundețiȘtergerezice motoru' de traducere, ca fata nu stie germana, imposibila limba
Oribil articol. Nu sunt fan MJ, am fost prin anii 90, dar ce ai scris e ... sub o limita decenta de umanitate.
RăspundețiȘtergereMa simt incurajat sa-mi spun si Io parerea despre M.J. Pana acu n-avui curajul opiniunii.
RăspundețiȘtergereMai asta vara veneam de la pescuit. Iar auto-CD-ul ma necajea teribil. Dadeam next si hop aparea M.J. Mai dadeam unul si tot el. Sau ascultam pret de cateva secunde ca sa imi dau seama ca parca era acelasi cantec. Iarasi next iarasi acelasi ...cantec...
Uita asa mi-am dat Io seama de ce nu mi-a placut megastarul interplanetar!
Iara daca as diseca (la figurat!) omu' apai n-as termina jame!
Ionut: eu nu cred ca ce am scris eu "e ... sub o limita decenta de umanitate." indecente sint injuraturile pe care le-am primit de la "fanii" zeului mort. unde vezi tu indecenta?? ca am zis ca era debil, instabil psihic si labil emotional?? ti se pare inuman?? haida de.
RăspundețiȘtergereConstantin: din pacate reclama batea viata (=creatia) in cazul lui MJ.