La țară 6, Moș Tellu

Nea Tellu e vecinul meu. 99 de ani. Ieri a venit de la război. Cum stăteam eu pe-o bancă în fața porților cu babele din sat și discutam de depănușatul porumbului sau de trecerea granițelor cu ajutorul vacilor, el, nea Tellu, a apărut în capul străzii. Așa cum plecase: cu suliță, coif, un cal răpciugos, o sabie retezată și-un maldăr de fân pe care mârțoaga o halea voioasă. Salut, nea Tellule!! Salut! Din ce război vii? Primul. Întotdeauna hainele răpcuigoase de armată au impresionat, așa că babele îi făceau ochi dulci. Îl întrebau de fete: nea, Tellule, fete? Ehe, făcea moșul și-și trecea mâna prin regulamentele militare, pentru că nu mai ținea minte ce-i cu ele, cu fetele. Era frumos, mai zicea. Păi, de ce ai venit, întreba întotdeauna baba Sicomon din Veneția care venea în sat la noi după vâsle, de ce. Tellu se îndârjea: pentru alegerile locale. Pentru echipa de babe a Firei. Vă dați seama ce-aș face cu baba Petre Roman la tramvaie? Sau la asfalt? Și moș Tellu arăta cu gesturi largi, însoțite de suliță, câmpul nesfârșit din sat, Neajlovul. Adormise.

Baba Sicomon prinsese drag de el. Nu-i mai plăcea generalul sri care deținea apele minerale. Bea prea multă și transpira mereu. Pe când Tellu, era un moș viu de anvergură, în viitorul consiliu al capitalei la tramvaie sau asfalt nu conta, conta că la vârsta lui, aproape suta, putea să-i ciordească ușor și asfalt și tramvaie pe care să le pună prin pădurea Uiești când treceau haiducii dinspre Videle. Cu ăia viață. Dacă se culca cu vreo doi, baba Sicomon ajungea șefa UE. Se duse după Tellu acasă. Îi făcu patul. Îi ascunse sulița și se apucă să-i scrie programul electoral cu privire la cât asfalt trebuie în tot județul Giurgiu. Avea să-l ducă la Uiești și să facă autostrăzi, pentru că Haiducii nu mai veneau de mult cu cai, ci cu 4 ori 4. Odată primeniți, făcură dragoste. Fu un eșec. Scula moșului nu mai funcționa, o lăsase într-un sat din Pomerania. Moșul tresări și-i spuse: te iubesc! Sicomona, în lacrimi, îi spuse la fel: și eu!

Doamna Cerasela Crem bântuia de vreo două săptămâni prin Bărăgan. Era pe Neajlov, îmbarcată pe un cuirasat german cu șase tunuri pus la dispoziția ei. Își căuta soțul. O femeie înaltă, frumoasă, blondă, cu șiretenie în ochi, cu buzunarele pline, cu picioare lungi, vorbea cinci limbi străine, juca poker și șeptic, cânta Rigoletto și populare românești, fura perne și prosoape, se culca cu oricine, trăgea la tunurile de pe vas, pe scurt, era o femeie zdravănă. Să-ntorci capul. Cineva-i spusese că soțul ei, moș Tellu s-ar ascunde în casa părintească din Vadu Lat, port la Neajlov. Vasul opri și-și prinse odgoanele.

Cerasela intră în casa lui Tellu și-i găsi pe cei doi excitați nevoie mare. Goi. Scoae revolverul și le spuse: vă iubiți? Da. Dar pe mine? ȘI pe tine. Și-n felul acesta se iubiră toți trei până la adânci bătrâneți.

D.