Niciun film n-a schimbat istoria lumii

Generalul Manole este foarte gospodar astăzi. Este în grădina lui de pe Neajlov. Stă cu picioarele-n apă și curăță vinete pentru salată. Curăță ardei pentru copt. Cartofi pentru boeuf. Morcovi. Țelină și ceapă. Din când în când se uită în regulamentele militare să vadă dacă este corect. Mai trebuie puțină drojdie, mărar, mure culese de dimineață. Își amintea cum venise el la Florica cu mure culese de el și Florica topită toată le-a pus în cafea în loc să facă un cozonac militar. He, erau tineri. Căută pătrunjelul și-l găsi sub lighean. Era foarte mulțumit. Virusul ocolise Neajlovul și din cauza asta se putea îmbarca și hălădui prin lume. Vroia s-o ducă pe Florica în Honk Kong. La etajul 78. Ciuli urechile. De pe terasa casei sale auzi dialogul dintre Florica și Costache, adjunctul lui. Păzeau împreună Constituția României.

Costache: păi, ce, Florico, ‘’Ilustrate cu flori de câmp’’ nu putea schimba lumea asta a noastră din Carpați? Ia, gândește-te! Ăia doi în loc să se iubească, ar fi scris pe fiecare ilustrată Jos Iliescu și gata, se schimba tot. Florica: era pe timpul lui Ceaușescu, nu încurca lucrurile. Închide-te la fermoar. Crezi tu că cu cărți poștale se schimbă lumea? Întâi trebuie să ai bani să le cumperi. În scenariile românești lipsesc banii. Ca și în realitatea din Carpați. Nu-i niciun ban. Se poate și fără bani. Totul e să vrei, totul era să le pui la poștă și să scrii adresa corect. Tu ești soție de geenral, puțin îți pasă. Dar sunt milioane de români care n-au primit niciodată o ilustrată cu flori de câmp. Frustrare. Așa se numește. Și atunci cum să nu iasă filmul prost? Mă pricep, știu ce vorbesc. Dacă ilustratele alea cu flori de câmp ajungeau pe sub uși, pe macarale, pe Valea Prahovei sau la Dragoste la zero grade nu crezi că nu mai era nevoie de revoluția din 89? Au murit oameni. Pentru ce? Pentru 50 de bani? Atâta costa o ilustrată. Popor de nevolnici. Needucat. Costache fierbea. Și pe bună dreptate.

Generalul interveni imediat. Zise: niciun film n-a schimbat istoria lumii. Au încercat ăia cu ’’BD la munte și la mare’’ și nu le-a ieșit. Românii tot fugeau în Germania. Când B era la munte, D era la mare. Lipsea coordonarea, regulamentul militar. Patosul revoluționar. Niciunul nu era, nici B și nici D, ca Guevara, oameni care să mobilizeze masele. Da, e vorba de masele românești, care când e o nedreptate iese în stradă și răstoarnă. B era prea moale, D la fel. Aveau și-un câine care nu mânca sfeclă. Știu asta din scenariu. Ori nu. Fără sfeclă nu merge, nu schimbi lumea. Filmul a rulat mult, doar doar de B s-ar fi dus la D să-i spună: hai să-l dăm jos pe Ceaușescu. Să pună câinele pe el. Că ăștia care n-o au cu sfecla sunt răi. Ce știți voi? Io am totul aici, în Constituție!

Cumva se înserase. Soarele coborâse după un tomberon înalt proaspăt adus în sat. Era un tomberon cultural. Doar aruncai cărțile în el și pac îl luau gunoierii din Bucșani. Pentru bibliotecă.

D.