27 aprilie 2015

Toate drumurile duc la Craiova

Zice un vechi proverb pe care ni l-am reamintit la cafea. Adică Tina Cumva a zis: ştii proverbul ăla? Io am zis: nu. Şi ne-am suit în maşină spre Craiova. Pe drum, ţăranii îmbrăcaţi imaculat, în ii albe, dansau de bucurie că s-a redus TVA, pădurarii erau entuziasmaţi şi aruncau în aer cu gloanţele că nu se mai scumpesc, în sfârşit, alimentele, carburanţii şi urşii, elevii mergeau, tot în ii albe, pas cu pas la şcoală, medicii veneau cu ghiotura înapoi în ţară de la Paris, căpşunarii se întorceau la cules autostrăzi, şi alţii şi alţii şi alţii care, cu feţele bucuroase, ca de copil hlizindu-se la corn şi mere făceau un LBF atât de bine făcut că ne-apucase şi pe noi dihania veseliei.

Aşa am ajuns la Craiova, că un taximetrist văzându-ne bucuroşi de drum s-a răstit la noi zicându-ne că i-am lovit maşina. Nu era aşa, da' asta n-a-nsemnat că nu ne-am ţigănit în drum ca diplomaţii noştri cu ruşii certându-se că al cui e tezaurul nostru.

Şi-am ajuns la teatrul Colibri, teatrul de păpuşi al urbei. Vedem Frumoasa din pădurea adormită, despre care n-avem ce povesti. Putem povesti doar de păpuşi, care sunt mişto şi te fac să stai în sală.

Aşa că ne-am întors înapoi şi toată veselia aia care ne-a însoţit la drumul spre Craiova dispăruse uite aşa, uite-aşa, că pe la două eram acasă şi Tina Cumva a zis: ştii că frumoasa din pădurea adormită ţi-a luat locul de parcare? M-am uitat şi aşa era. Mi-l luase definitiv, aşa că la Craiova n-am să mai calc niciodată.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: