12 aprilie 2015

Înviatul

Aveam pe listă 10, 12 invitaţi de Înviere. Aşa că am stat toată ziua în bucătărie şi am tăiat: morcovi, ţelină, cozonaci, carne, ouă, bobiţe pentru pisică, iar carne, că la drob e de mai multe feluri, ridichi, roşii, halva, din nou carne şi tot aşa vreo patru ore de mirosea în bucătărie ca pe un transatlantic unde se găteşte pentru 2.000 de oameni. Apoi ne-am îmbrăcat frumos, ne-am pus filmul românesc QED şi am aşteptat oaspeţii. N-a venit nimeni.

De-abia Înviat, Isus a coborât în biserica de lângă noi şi a întrebat unde stăm. Credincioşii nu ştiau, pisicile da. Isus a intrat la noi în curte pas cu pas, a luat loc la masă şi am început împreună, io, el şi Tina Cumva un dialog de toată frumuseţea. Da' de ce n-am vorbit? Isus a zis de arestări, de securitate, de codul fiscal, de minciunile cu autostrăzile, mamă, mamă le ştia pe toate, nici el nu credea că odată cu arestarea Elenei Udrea, gata, corupţia la noi s-a sfârşit. A mai zis de medicamente, de educaţie, adică de educaţia de căcat care se face copiilor de la noi, de Ion Iliescu judecat, da' care scapă cu doo cărţi scrise dspre băutul apei în Bărăgan că el e specialist în ape şi aşa mai departe. A mai zis la final: Nu mai vin la voi, degeaba pas cu pas sau LBF (Lucrul Bine Făcut) pe la vârful societăţii când la bază nu se schimbă nimic. Pa!!! Adică mai viu, da' să se schimbe naiba ceva odată şi la voi, înţelegi?

Noi înţelegeam. Isus a dispărut în înaltul cerului. Aşa cum a venit: discret, frumos, încrezător, puţin bucuros, şi timid ca o promisiune.

Denis

Un comentariu:

Lasati raspuns aici: