Ningea de-o vreme peste Neajlov. Numai în curtea moşului Grozavu pământul rămăsese negru ca astă vară. Şi asta pentru că bătrânul făcuse un legământ cu Dumnezeu. I-a zis: Stăpâne, când vine iarna, fă în aşa fel ca la mine în curte şi în general pe unde umblu şi muncesc să nu văd pic de zăpadă, nu pentru că nu mi-ar plăcea, ci pentru că mi-ar îngreuna munca. Dumnezeu, care aude numai ce vrea şi îndeplineşte numai dorinţele care-i sunt pe plac, l-a ascultat şi de ani buni, de când moş Grozavu este groparul satelor Uieşti, Vadu Lat şi Obedeni, judeţ Giurgiu, în calea lui nu mai stă fir de nea. I-ar fi fost şi greu, pe bună dreptate, ca la câte gropi avea de făcut, să mai multe de colo colo şi munţi de zăpadă.
Stătea acum pe verandă şi se gândea să scrie Moşului. Era timpul adică să vină Moş Crăciun şi să-i aducă şi lui ceva. Luă un pix şi-o hârtie. Primul lucru: o femeie. Nu neapărat tânără, dar o femeie mişto, că dacă ai femeie, gândea, vin ele şi batistele, şi maşinuţele, şi plapuma, şi halvaua, şi tandreţea, şi iubirea, şi cântatul, şi găinile, şi blana şi tot, că avea experienţă, ştia chestiile astea după cele 18 femei avute. Puse plicul la poştă.
Moş Crăciun era deja deasupra Bulgariei, nu mai avea nici unde , nici timp să primească poştă clasică. Nu mai primea decât electronic câteva cereri, şi şi alea puţine, că avea tolba plină şi timpul măsurat. Dar, ca un făcut, se gândise la moş Grozavu şi avea şi pentru el ceva.
Coborî din trăsură în grădina moşului. Vorbiră de vreme, de Angelina Jolie, de pace, de politică. Ba chiar moş Grozavu se lăudă cu o nouă reţetă de bame. Adică iei bamele, le fierbi, le dai cu sare. Şi p-ormă, întrebă, Moş Crăciun. P-ormă ce?, se sperie moş Grozavu de încurcătura iscată. Păi, ce faci cu ele? Cu bamele? Am uitat.
Moş Crăciun îşi dădu seama că moşul o luase razna, i-a lăsat repede pachetul şi a zburat. Fericit, moş Grozavu desfăcu coletul încet. Din el apărură un cadavru şi o lopată nouă.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: