Baltagul

Fraţii Bi şi Gi Săndulescu, din comuna Obedeni, judeţ Giurgiu, vorbeau despre baltagul agăţat de mama lor pe perete. Bi zicea: Io când o să mă fac mare, îl iau şi curăţ toată şcoala cu el. Şi pe profa de istorie, şi p-aia de chimie, tot, nu iert nimic. După care, ca să nu mă prindă, mă duc cu el în Legiunea Străină, că am auzit că dacă aperi Camerunul, de exemplu, îţi dau cinci mii pe lună şi casă la Paris. Acolo, la Paris, ascund baltagul şi mă ocup de gagici. Sunt unele negrese cu fundul mare cum îmi plac mie. Dacă se opun, scot baltagul şi pac, pac. Înţelegi?
Gi zicea şi el: Io când mă fac mare, iau baltagul şi mă duc la Giurgiu, în Dunăre. Pândesc vasele mari, alea cu cinci, şase catarge cum am văzut în filme. Tai toţi marinarii, căpitanii, bucătarii şi turiştii şi păstrez doar femeile. Am auzit că pe vase nu sunt femei, aşa că atac oraşul. Tai toţi căpitanii, toţi măcelarii şi opresc femeile. Îmi aleg numai blonde, d-alea cu ţâţele cât casa, cum îmi plac mie. Dacă vreuna se opune, pac, pac cu baltagul şi aşa mai departe. Înţelegi?
În cameră intrase de o vreme mama copiilor, doamna Vi Lipan Săndulescu. Nu-i plăcea ce auzea, pornirile criminale ale copiilor o amărau. Luă baltagul şi-l aruncă în înaltul cerului.
Pe deasupra comunei trecea cursa aeriană Istanbul Bucureşti. Unul din piloţi văzu venind balatagul. Zise: Vine un baltag spre noi, ne face bucăţi. Nu-i nimic, zise celălalt, nu-i prima oară când românii nu ne lasă să intrăm în Europa.

Denis