Pe 22 numa' ce se făcu dimineaţă că pe sub balconul nostru, să fi fost 7, au început să treacă "muncitorii" încolonaţi, cu pancarte deja scrise cu Jos Ceauşescu. Mergeau şi el la revoluţie. În ziua de 21 nu i-a văzut nimeni, au stat ascunşi prin case. În 22 le-a spus secretarul de partid: Gata, hai şi noi!!! Şi erau acum hotărâţi să-l dea jos pe nea' Nicu. Râdeau. Erau veseli. Treaba grea fusese făcută în noaptea de dinainte, aşa că acum îi durea-n cur de toţi şi de toate, gloanţele le încasaseră alţii, nu era treaba lor. Coloanele au trecut pe Dorobanţi câteva ore.
Ne-au sunat telefoanele: Ce-i în centru? Olga B.: Io cu ce mă-mbrac la revoluţie şi aşa mai departe.
Am ieşit pe la nouă din casă. În faţă la restaurantul Grădiniţa şi magazinul Leonida. Armata e cu noi sau cam aşa ceva. Înspre Nicolae Golescu era un tanc. Bloca trecerea spre Calea Victoriei. A apărut Olga B într-o blană lungă de vulpe albă. Era super. O clipă revoluţia s-a oprit. Olga nu ştia ce să facă. Era un rol baban pentru ea, cum în teatru la care juca n-avea să aibă niciodată. S-a îndreptat spre tancul care staţiona. Am ajutat-o să urce. De pe tanc, albă toată, cu pantofi eleganţi roşii cu toc, a strigat: Jos Ceauşescu. Coloanele de oameni de pe Magheru au rămas uluiţi. S-au oprit. Uitaseră că mergeau să "cucerească" televiziunea. Moment unic, înălţător. Bravo ei!!!
Eram cu Eugen Ov Chirovici. Mergem şi noi la teve? Nasul ne spunea că nu, şi nu ne-am dus. Dinspre Inter au început să vină tancuri cu popor pe ele. Armata era cu noi, mi se pare. Aşa că, ce să mai facem? Hai la mine, ascultăm ceva muzică. Bem ceva. Ce-a fost mai greu trecuse. Olga s-a dus şi ea acasă. Era emoţionată de momentul pe care-l avusese. Plângea.
Aveam un Johnny Winter mai nouţ. L-am pus. Pisoiul, Immanuela, ne-a zis să dăm drumul la teve. Am dat. În studio erau Mircea Dinescu, Ion Caramitru, alţii. Am închis instant. Adică asta era revoluţia? Şi întrebările nu ne lasă în pace de 25 de ani.
N-am mai ieşit din casă decât în dimineaţa lui 23 decembrie. Cu Alecu. Ne-am dus sub balconul CC-ului. Dar asta e o altă poveste. Destul de interesantă şi azi.
A suivre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: