17 decembrie 2014

16, 17 dec 1989 sau după 25 de ani

Ascultam Catch As Catch Can, Jagger, când a intrat Horia Ivan, vecinul meu, ca un vârtej, fără să bată, fără să sting aragazul, emoţionat, plângâd, tremurând. Ce-i bă? Nu eşti pe Europa Liberă? Nu, că n-am radio. Da' ce se aude? Magul. Şi? Ce-i cu Europa asta? Păi, au anunţat că la Timişoara au ieşit unii în stradă, vor Jos Ceauşescu, Jos Comunismul. Nu cred, zic, şi închid uşa de serviciu, cea de la bucătărie prin care apartamentele noastre comunicau. Nu cred. Nu crezi? Uite, ăştia de la Europa zic să ieşim diseară la Universitate, la statui, că se va aduna Bucureştiul acolo, şi să te ţii răzmeriţă. Că, mai zice Horia, un individ înalt, cu ţigara în mână, că guvernele, comunismul se răstoarnă în capitală, nu la Timişoara. Bine, zic, ne vedem diseară la statui.
Era 16 decembrie 1989 şi venisem de la serviciu. Că ce mâncăm, că ce cartofi, că ce peşte pentru pisică şi s-a făcut seară. A trecut Horia să mă ia. Adică a bătut în uşă, cioc, cioc, cioc, zice, hai, bă!, şi am plecat amândoi, că se-nserase şi ziceam să nu ne rătăcim.
La statui nu era nimeni. În seara aia nu s-a adunat niciun român la Universitate. Am stat degeaba vreo două ore. Treceau trolee, gagici, camioane, maşini, Mihai Viteazul îngheţae. Şi nimic. Dezamăgiţi, am plecat acasă.
Pe 17 decembrie dimineaţă a fost comunicatul lui Ceauşescu, că să se intervină la Timişoara cu gloanţe ceva, dacă mai ţin bine minte. Abia atunci am ieşit în stradă, în Romană, că acolo stăteam. Am zis că o fi adevărată chestia cu Timişoara şi-or să iasă bucureştenii în stradă, că, vorba lui Horia, regimurile, revoluţiile au loc în capitală, ele răstoarnă pe oricine. Da, dar în dimineaţa aia n-a ieşit niciun bucureştean pe stradă în scopul ăsta. Oamenii mergeau la serviciu, io m-am dus să iau peşte, după care m-am dus să joc poker cu Valentin, Meluş şi Cătălin.
P-ormă a venit seara, s-a auzit că Ceauşescu pleacă în Iran, şi iar a bătut Horia la uşă, la bucătărie şi mi-a zis: Bă, e groasă, se trage în oamenii ăia din Timişoara. N-am crezut, mai ales că de ce-ar fi plecat Ceauşescu din ţară dacă începea răzmeriţa? Ciudat.
Am pus o vodcă şi am ascultat amândoi John Coltrane şi ne gândeam că frumos ar fi fost să ne trezim mâine dimineaţă în alt regim. N-a fost aşa, ştim bine. A mai durat. Mai durează.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lăsați răspuns aici: