Doamna Batărflai Ionescu îşi cosea un nasture la furou. Era un furou vechi, albastru, de la primul soţ. Binenţeles că era iarnă, noapte, şi că întâmplarea are loc în comuna Obedeni, judeţ Giurgiu.
Moş Crăciun se uită pe fereastră. Zice: Ce cadou să-i fac babei ăsteia? Ia să mă uit mai atent!! Patefon are, vacă are, pat are, bec, lumânări, televizor, un sicriu în care-o fi bărbat-său, o oaie, nu, nimic nu pot să-i dau. Doar dacă se înţeapă cu acul în fund, atunci săr, ne tăvălim în pat şi stăm aşa tăvăliţi până la adânci bătrâneţi.
Doamna Ionescu Batărflai ştia că Moş Crăciun e la geam. Zicea: Oare ce mi-a adus? Un soare nou, o cămaşă neagră de zi? Pantofi? Gogoşi din alea care-mi plac mie? D-alea cu magiun de fasole verde? Sau aşteaptă să mă înţep în fund, să sară pe mine şi să rămânem aşa până la adânci bătrâneţi?
Pe deasupra casei doamnei Ionescu trecu zmeul Cloroform Si Monologus. Zări Moşul la geam. Sania cu cadouri era mai acana în noapte. Zbură deasupra ei, o fură şi se înălţă în văzduh. Ce mai apucă să vadă fu faptul că doamna Ionescu Batărflay se înţepă rău în fund, că Moş Crăciun sări să i-l scoată şi nu putea şi din toată vânzoleala aia aproape erotică nu se înţelegea decât că vor rămâne aşa până la adânci bătrâneţi.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: