18, 19, 20 dec 1989 sau după 25 de ani

Mă sunau diverşi prieteni că dacă am auzit de Timişoara. Stăteam în centru şi credeau că dat fiind poziţia auzeam tot. Spălam ceştile de cafea şi iar a sunat la uşă Horia, vecinul: Opreşte dracului Genesis-ul ăla, şi hai la Timişoara. Dau eu banii de benzină. Trebuie să vedem, trebuie să luptăm şi noi. Bă. Horia, zic, de-o fi revoluţie, nu ne ocoleşte, trebuie să treacă şi pe la noi, că fără noi n-are haz. Trebuie să mă duc la slujbă.
În Şerban Vodă, unde lucram, şeful serviciului comercial al ITB ne-a spus: Mergeţi azi şi mâine prin toate autobuzele din capitală, cum vă taie capul. Ascuţiţi urechile la ce vorbeşte lumea, ce şuşoteşte. Faceţi rapoarte. Nu trebuie să veniţi aici, daţi telefoane de acasă, că vreau să ieşiţi seara, peste zi, dimineaţa, la noapte. Şi mâine şi poimâine la fel. Faceţi echipe de Militari, Taberei, Colentina, să nu vă repeziţi toţi nu ştiu unde şi să-mi faceţi acelaşi raport.
Io am făcut echipă cu Ţiţei, Meluş, Cătălin, Vali, Nistor şi Neagoe şi ne-am dus să jucăm poker la Cătălin. Jucam patru, da' ceilalţi se uitau la filme porno. Probabil bune, că ni le aducea tanti Cati, mama lui Cătălin, directoare de grădiniţă, care prefera să ne vadă în casă decât haihuind pe străzi. Am făcut grătar şi, la un moment dat, mama lui Cătălin ne-a zis: Am primit un telefon de la o prietenă din Timişoara, e nasol, se trage, au murit 50, 60 de oameni de azi noapte până acum.
Paranteză: Peste ani aveam să aflu că au murit mult mai mulţi chiar de la colonelul însărcinat să "cureţe" oraşul, Dan Nicolici, pe care l-am cunoscut când i s-a "repartizat" Caţavencu Incomod, revista de succes a anilor 90, făcut de Ion Iliescu general, colonel care s-a împrietenit cu noi şi, la băutură, ne-a spus tot: cum a luat morţii de la Timişoara, cum i-a a dus la Bucureşti, chestii.
Câştigasem vreo două sute de lei şi am hotărât să mă duc acasă. Era 18 decembrie 89.
În 19 dimineaţă am dat un telefon şefului. I-am spus că lumea prin maşini tace. Se duce la serviciu. Că io nu vin, că-mi continui investigaţia prin centru maşină după maşină, d-astea, pentru că şeful oricum nu mă credea, ne cunoşteam bine. Au venit pe la mine Ileana L, Irina C, Olga B, Pepi Preda, Eugen Chirovici, Meluş N, Nicu M, mulţi alţii că să comentăm, să dăm telefoane, să ştim şi noi ceva de Timişoara, ba chiar să ne uităm la teve să vedem ce zice şi ce face Ceauşescu. Fiecare spunea ce-a auzit pe drum: că-s tancuri, că-s trenuri, că oamenii au luat arma în mână, luptă în piaţa Operei din Timişoara, că unul Lazlo Tokes nu-ş ce-a zis şi alte d-astea puţin credibile, dar care creşteau în intensitate pentru că erau spuse cu patimă, cu cedinţa că, în sfârşit, poate, poate scăpăm şi noi de cei doi Ceaşcă. Pe seară a adus Doru Bulgaru video-ul lui şi ne-am uitat cu toţii la ceva cu DeNiro. Parcă Taxi Driver ceva.
Pe 20 dimineaţă şeful, Eugen Roşca, mi-a spus: Trebuie să scoatem autobuze mâine, 21 dec, ca să ducem întreprinderile din Bucureşti la un miting la Sala Palatului. Ocupă-te. Câte la Tricodava, câte în Pipera, câte în Rahova, Berceni, la Ţevi Sudate că tu şti. Am făcut listă şi m-am cărat. Vroiam să fiu şi io la miting, ca să văz ce spune Ceauşescu, care venise din Iran, naiba ştie de ce. Şi, paranteză, naiba ştie de ce s-a dus, că până azi a rămas un secret, nu cred în nicio variantă prezentată de "media".
Pe seară, Sandu Discaru, Alecu şi Moţu Pittiş mi-au adus nişte viniluri, că să ascultăm: Ceva Jarret, Hanckok, The Animals şi Velvet Underground.
P-ormă am stins, că vroiam să mă duc la Sala Palatului devreme, pe la 4, 5. Lasă că trebuia să supraveghez ca maşinile ITB să iasă toate la număr.
Meluş şi Ţiţei au zis că trec să mă ia. Aşa a fost.

Denis