Vedere de la Mediterana - 7

Trimisa din Suedia, ca e mai ieftin, unde am intrat direct în anotimpul toamna. Cum era cîntecul ala? “Si-am ramas numai cu amintirea.” Una, doua, trei, mai multe. Blugii taiati sub fund, cu buzunarele atîrnînde. Masinile care spalau strazile chiar daca plouase mai devreme. Gunoierii care rasturnau tomberoanele cu sticla la ora 5 dimineata. Plajistii sclipitori de la orele 12-16. Porumbeii care se apropiau tiptil de fiecare biscuit rontait pe plaja. Autobuzele care circulau din jumate în jumate de ora, toate liniile în acelasi timp, unele cu pauza la prînz. Marseieza uneori de neînteles. Înghetata de seara si panaché-ul de la aperitiv. Taxele misterioase pentru autostrada. Cuscus, merghez, pepene galben. Multe brate si picioare imobilizate, pentru ca în oras se afla un Centru de reabilitare fizica. Concursul de vîslit în cada. Borcanul de busuioc din fereastra si aroma lui. Usa dubla de la intrarea în bloc, care trebuia închisa cu grija, altfel intrau tinerii sa fumeze jointuri si aruncau resturile în cutia postala. Localnicii care îi trimiteau sistematic pe turisti la ei acasa. Vecinii de peste drum, la o aruncatura de slapi. Cîrligele de rufe pe care le adunam de pe strada. Prosoapele cazute de pe sîrma peste noapte si atîrnate de binevoitori pe pervazul ferestrei de la parter. Pantofarul care era dezolat ca ma pierde de clienta. Bagheta buna cea de toate zilele si cea proasta cînd brutarul cel bun stingea cuptorul. Vinul varsat cumparat de la magazinul de lînga Carrefour. Patrunjelul oferit gratis de precupeata daca îi cumparai niscai legume. Ioan T. Morar sau sosia lui pe o strada în La Ciotat. Macelarul meserias Khaled si carnea lui halal. Lumina orbitoare. Soare. Mare. Mistral. Vara.

Vedere la de la Mediterana - 5

Între timp m-am prins si cum se organizeaza schimburile de turisti pe aici. Exista doua mari grupuri: iulistii si augustistii. De aceea în ultimul week-end din luna iulie traficul este un cosmar nesfîrsit. Traficul e un cosmar mai limitat în celelalte sîmbete de peste vara, cînd se preda stafeta la vacante. Sîmbata e ziua în care unii pleaca, altii vin, deci autostrazile sînt blocate pe ambele sensuri, iupiiii !

Anii petrecuti în Suedia mi-au pus o alta pereche de ochelari de cal, asa ca, uitîndu-ma jur împrejur, am sesizat lucruri grave, care în Suedia nu se pot întîmpla nici în ruptul capului. Sa-i dai o palma la poponeata odraslei care te scoate din pepeni (ala rosu e la 1,50 euro kilu’) ?! Protectia copilului, proces si închisoare scrie pe tine. Sa-ti asezi cumparaturile gramada pe banda, fara sa întorci codul de bare spre tine ? Îti auzi vorbe de la casier.

In general, francezii marseiezii sunt mult mai indisciplinati decît suedezii. Atît de indisciplinati încît am auzit o casiera mirîndu-se ca cetatenii nu se se aseaza la casa ei, în ciuda cartonului « casa închisa » cocotat la capatul bandei. Ah, turistii astia care le strica buna reputatie !

Sa nu te opresti tu, sofer, cînd vezi parinti si copii care vor sa traverseze pe trecerea de pietoni ? Sa nu strîngi tu rahatul din urma patrupedului – e drept, mai frumos pedigree-ul frantuzesc decît corcitura suedeza ? Sa nu faci tu gratare pe orice centimetru de spatiu verde ? Aici nu e voie la gratar, din cauza riscului mare de incendiu. Nu e voie sa fumezi în anumite parcuri si plaje.  Sa îmbraci fetite de doi ani cu slip si sutien, cînd se pot balaci bine mersi dezbracate ? Sa ai o conexiune internet de doua centime pe care o platesti de 1500 de ori mai scump ? Sa nu sortezi deseurile în nspe tomberoane ? Sa te plimbi nesimtitor pe banda rezervata bicicletelor ? Sa-nchizi magazinele duminica si-n zile de sarbatoare ?

Si-or mai fi.

Vedere de la Mediterana - 4

La ora 6 trec masinile – mie mi se par c-ar fi vreo 5, pentru ca le aud trecînd si pe strazile vecine – care spala strada si strîng gunoiul. Cetatenii îsi depun sacii de gunoi în fata portii, seara, însa arunca pe strada chistoacele si alte ambalaje nefolositoare în orice moment al zilei. La ora 8 strazile sînt deja murdare. Ieri, în mod exceptional, dupa baia de dimineata a urmat un potop de nivel 5 pe scara Noe. Timp de o ora si mai bine au siroit apele pe strazi pîna la mare. Tunete, fulgere, nori negri amenintatori si ploaie deasa si rece, brrrr. Dupa care n-a fost nevoie nici macar de-o ora întreaga pentru ca totul sa fie uscat si senin. De parca nu se întîmplase nimic. Hmm. Si noi care plecasem la cumparaturi cu cizme de cauciuc si impermeabile. Localnicii ne priveau amuzati. Doar o cîte-o balta ridicola mai amintea de ploaia de dimineata. Ploaie ? Care ploaie ?! Plajele închise si mistralul care a început deja sa-si faca de sa dea din cap erau ultimele consecintele logice, desi nedorite de nimeni ale potopului. Le mistral se lève, se spune pe aici. Aveam nevoie de un pic de racoare, dupa temperaturile comparabile cu cele din România. Avem noroc, de’.

Vedere de la Mediterana - 3

Stiri locale bîntuite de mistral. Zile de plaja putina, cu cantitati mari de nisip la bord si-n nas, gît, ochi, urechi. Se mai întîmpla si din astea, noroc ca-s mai mult localnica decît turista, si nu trebuie sa-mi numar orele de plaja. Mai am hat-hat si-s deja bronzata. Asa ca circul prin urbe, mai la un doctor, mai la o posta sau la piata. Ba nici nu trebuie sa ies din casa: daca am pîine, circul intra pe fereastra deschisa. Localnicii au temperament, se cearta în gura mare si cu ferestrele deschise si mai cheama si politia sa faca galerie.

Martea e zi de piata întinsa pe toate stradutele din centru. Cu greu înaintezi printre papuci, sosete, cepe si pepeni la 3 euro kilul. O mica parte din circ revine seara, la piata de noapte de care am mai vorbit, animata de-o gurista neobosita. Luuuume si catei, mai mult de talie mica. Parca toate vînzatoarele si coafezele sînt echipate cu un catel, iar numarul de saloane de frumusete pentru catei e egalat doar de cel al centrelor de servicii funerare. Deunazi am vazut o cetateanca strîngînd în punguta rahatul lasat de patruped pe strada. Bravo, tanti! Era prima persoana pe care am vazut-o facînd acest gest pe aceste plaiuri.

Ca o vikinga demna ce ma gasesc, în fiecare dimineata îmi depun deseurile reciclabile în containerele prevazute în acest scop. Spre deosebire de Suedia, aici sînt numai 3: pentru sticla, hîrtie si ambalaje (plastic, metal, carton – la gramada). De fiecare data vad numai cetateni de vîrsta a treia în preajma lor. Pfiuuu, ce-am îmbatrînit! Despre asemanari si deosebiri dintre francezi si suedezi într-un episod viitor.

Post restant: Mediterana 2

Mai bronzata, mai relaxata, cu cearsafurile mai pline de nisip. Au trecut deja 2 saptamîni de cînd merg la plaja sau la tobogan (cere copilu’) de 2 ori pe zi. Sa va zic ca apa e atît de calda încît îmi vine si mie (oricît de anti-intrat în apa si anti-înot îmi e caracterul) sa ma balacesc? Îmi mai scade entuziasmul cînd aud: meduze, baaa! (în traducere foarte libera). Evident, n-o sa fiu niciodata la fel de neagra precum bronzatii de competitie care ajung la plaja la ora 12, cînd eu îmi pun capotul si-o sterg acasa. Nici ca localnicii care vin la plaja în pauza de masa sau înainte de a merge la lucru, ca multi par a lucra în restaurante deschise seara.

Exista si viata înainte si dupa plaja. Sa amintesc de kilu’de rosii care variaza de la 1 la 2,90 euro. De pastaile verzi pe care le puteti cumpara si cu 5,90 euro daca va ambitionati. De concertele cu guristi care-i fac concurenta lui mos Ene si de tarabele de la piata de noapte unde se vînd prostioare la un euro, Buddha de toate marimile si vata pe bat.

Printre rahatii care orneaza si parfumeaza stradutele întuecoase se strecoara masini si motociclete - de departe cel mai raspîndit mijloc de transport în centrul orasului. Sînt la fel de inodore si insonore ca si cele de pe la noi. Pe locul doi sînt trotinetele, folosite atît de copii, cît si de adulti. Ba am mai vazut si un tatic pe role care-si plimba copilul în carucior. Mai ca as baga mîna-n foc ca asta-i suedez. Numai în Suedia am vazut combinatii naucitoare, gen parinte facînd jogging, cu castile pe urechi, împingînd un carucior pe lînga care alearga un catel cu limba scoasa.

Pe lînga faptul ca accentul lor e, pe alocuri, ininteligibil, ca trebuie sa le faci semn sa opreasca masina ca sa treci pe trecerea de pietoni, aborigenii mai au si alte obiceiuri ciudate. Într-o seara, pe cînd ne conectam pasnic la energia colectiva, atîrnati la fereastra, auzim poc! Ce sa fie, ce sa fie?! O saltea aterizase fortat umplînd strada, dar si de spume pe cetatenii din pragul locuintelor. Care cetateni au chemat politia sa recupereze cutia neagra ca sa afle cauzele aproape tragicului eveniment. Va dati seama daca-mi cadea în cap chestia asta?! se întreba retoric un martor care, evident, nu a vazut nimic, desi se afla la fata locului. Hmm, cercetarile continua.