31 ianuarie 2017

Viitorul marțian al românilor

Generalul Manole Ben Manole stă în pijama la fereastră. Știe că viitorul omenirii abia începe. Ce a fost până acum a fost un căcat. Sclavagismul? Păi, ce vroiai să facă oamenii ăia fără haine, căciuli, chiloți sau șosete decât să sclavagească? Evul Mediu? Căcat. Ce să fi făcut oamenii ăia care nici ei n-aveau de nici unele: pijamale, iar chiloți, și alte alea și se duceau doar la bordel și la ghilotină. Capitalismul? Păi, da, dar dacă nu era Anglia, ciuciu capitalism. Au inventat englezii aburul, au mers cu el și gata, distanța până în pădurile unde se ascundeau femeile se scurtau. Gata, s-a dus cu orânduirile. Comunismul ăsta a fost deprimant. Cum e și acum, când vezi la televizor oameni ca Petre Roman sau Ion Iliescu. Nu, generalul gândea cutezător și și știa că viitorul omenirii este în Univers. Citise. Se fac rachete care duc oamenii pe Marte. Pe Pluto. Sau pe Saturn. La ce să mai stea aici? Cu Trump? Cu Dragnea? Românii o vor lua și ei spre Marte. Își vor lua căruțele cu ei, că acolo nu e combustibil decât dacă-l aduci cu tine, își vor lua nevestele ca să le bată și pe Marte, că pământul n-a ajuns, ceva apă, vin și cărți de fizică. Această dorință a românilor de a trăi pe Marte trebuia scrisă în Constituție și generalul se gândi să se ducă la garnizoană ca să obțină aprobările necesare introducerii unor alineate noi.

În garnizoană, unitatea care păzea Constituția României juca șah. Cu un singur cal. Restul figurilor dispăruseră. Șah, se auzi din gura unui maior cu un corn verde în frunte, șah!!! Ce-i cu tine, generale? Am venit să vedem cum stă treaba cu expedițiile în Univers, ca să pot face alineat nou în Constituție. Păi, încă n-au început, sunt câte unele sporadice colo și colo. Nu e prevăzut în buget pe 2017 să dăm bani la rachete și cosmonauți. Nu sunt bani. Nici de creioane. Ce creioane? Păi, cu ce vrei să fii scris cosmonauții ce văd în Univers? Cu creioanele. Și-atunci? Păi, te-ntorci acasă și dai meditații la fizică.

Florica Ben Florica tocmai născuse un copil cu Costache Ben Costache. Auzind că vine generalul mai devreme acasă nu știau ce să facă cu el. Erau puși să apere onoarea e familist a generalului iar nu să facă copii. Florica întrebă: mai ai racheta aia? Da, De ce? Păi, îl trimitem pe ăsta mic pe Marte și generalul n-o să afle nimic. Păi, nu merge. Cu atât mai bine, îl trecem la eroi, nu spunem că-i al nostru. Generalul moare după eroi. Bine, Florică, bine.

Generalul intră în curte și văzu o rachetă luînd-o spre Marte. Făcu semn cu mâna de drum bun. De la geamul rahetei, un erou în vârstă de două zile îi răspunse. Generalul avea lacrimi. Iubea eroii la nebunie.

Denis.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: