Avem nevoie de bani, trebuie să plecăm într-o țară nordică, ceva eschimoși, ceva frig, ceva ABBA, ceva cu mulți cerșetori români și avem nevoie de bani. Tina Cumva a zis, din gemul de prune: du-te la târgul din Vitan și vinde mașina. La Vitan, târgul ăla de mașini, și cât luăm pe ea atâta stăm. Avea dreptate. Așa că ne-am suit în Renault Grundig, un Renault ultramodern cu o singură ușă, și aia decapotabilă, și am ajuns pe cheiul gârlei într-un minut. Problema e parcarea. Am umblat o oră să parcăm. Ne-am gândit: un târg de mașini fără o parcare? Se poate așa ceva? Da, se poate. E loc înăuntru, e un platou cumva, dar platoul e ocupat cu anii de samsari care vând fel de fel de gioarse. Poate și mașini bune, dar n-ai timp să le cauți pe toate. Am luat-o înapoi, pe chei, și am găsit parcare la o juma' de oră de târg, undeva pe trotuar, de unde se ridicau mașinile.
Târgul de întâmpină cu șorici, mici, muștar, ia nene undița, ce vrei domle, câteva genți, cârnați, bere. Pe platoul de mașini zic și io din om în om: Vânz Renault Grundig, d-ăla cu o ușă. Bine, bine, da unde o are? Ce? Ușa? Păi, ține loc de tavan. Și nu consumă, că prin ușă intră vântul și-o-mpinge. Râd de mine. Așa că aplicăm planul B, și mergem și ne căutăm valiză. Valiză de Blue Air. Că aia de Wizz e altfel. Și aia de TAROM e altfel. Și aia de KLM e altfel, bașca Air France, bașca, bașca. De ce nu se poate face o singură valiză? O singură parcare? Încep picturile. Picasso la 10 lei fără ramă, 20 cu ramă. Monet, Manet, toată familia, la 10 lei: marine, flori din Bărăgan, fete din Miorița, adică fetele lu' ciobanii ăia, portretele lu' bunicu, lu' nepotu, o fabrică ceva, un câmp, păduri nesfârșite. Astea ultimile, pădurile, erau de Gogan. Așa scria: Gogan. Întrebăm dacă au Dragnea, Ponta, Iohannis de Gogan, că nouă ne place mult pictorul ăsta de care am învățat și la școală. Nu, n-au. E unul mai încolo care un Macovei, Monica Macovei, dar e de unul Tintoretu și are mustață. Dar vinde și lame de ras M10.
Am găsit valiza. Am luat patru din care una nefolosibilă. Le-am cărat mândri prin târg. Cineva ne-a recunoscut la ieșire și ne-a întrebat cu cât vindem Renaultul Grundig. Ne-a dat pe el 10 lei și am plecat fericiți. Scăpam dintr-un mare calvar. Totul în soare, totul fără niciun bon fical, totul plin de salopete, de cafea, de citrice, de teniși, de cămăși. Toate mărfurile mai scumpe ca la orice magazin din oraș. Vroiai Adidași de 100 de lei, acolo sunt 120. Un săpun de doi lei acolo e zece și cu asta am spus tot.
La Blue Air nu ne-a dat bilete de avion de 10 lei. Așa că am vândut valizele și ne-am luat. Acum suntem în avion și tot ce se vede pe geam este o mare de mașini din singurul târg auto din Europa fără nicio parcare.
Denis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: