16 iulie 2016

Într-un tufiș e o țuică bătrână

Moșu, Florian Lungu, prezintă de 20 de ani Festivalul de la Gărâna. Își începe fiecare seară cu o glumă bună, un banc, un proverb, ceva. În seara asta zice: Dacă bei țuică de prună, poți să fuți o babă bună!! Am râs, lacrimile inundă Poiana Lupului. Da' nu așa că am râs, poiana s-a zguduit de hăhăieli cam o oră, că s-a cam uitat bancul. Printre grohăieli și lălăieli am încercat să refacem, să ne aducem aminte ca să-l spunem și noi nepoților. Io: Vine o babă bătrână și bea țuică bătrână. Ha, ha, ha!! Nu, nu așa. Lorena: O babă bătrână bea țuică bătrână și țin-te futai. Ha, ha, ha, nu e bine, ha, ha, ha!!! Voicu: Cine n-are babă și țuică bătrână n-are ce fute. Ha, ha, ha, pe-aproape. Doamna Pătrunjel: Cine vine seara la baba bătrână? Cu gândul s-o fută? Țuica bătrână!!! Ha, ha, ha!!! Nici asta nu e bună. Tina Cumva: O babă, fie ea și bătrână, fute o țuică bătrână. Ha, ha, ha!! Roseanne: Cine-i baba, cine-i țuica și de ce s-o futem? Ha, ha, ha, nimeni nu mai ținea minte. Așa că a zis Tati: Am io o țuică bătrână. Babe nu știu dacă găsim. Și Moș Lungu a adăugat: În seara asta vor cânta în deschidere Liviu Butoi The French Connection cu Mircea Tiberian la pian.

Cei doi muzicieni români, creatori de universuri sonore deosebite, vor cânta alături de artiștii improvizatori fancezi David Patrois, vibrafon, Arnold Cuisinier, contrabas și Edward Perraud, tobe. Liviu Butoi, născut Brăila, stabilit în Franța, este saxofonist, flautist și compozitor, aparținând generației de aur a jazz-ului românesc. În copilărie a studiat oboiul. Mai târziu, alegerea firească: saxul. Va concerta apoi la București cu Marius Popp, Johnny Răducanu, iar la începutul anilor 80 începe o lungă colaborare cu Mircea Tiberian, pian. În 2002, Societatea Română de Radiodifuziune îi conferă în cadrul Galei Premiilor de Jazz Premiul de Muzician al Anului. În ce ne privește, jazz-ul practicat de Liviu Butoi The French Connection este neinteresant. Un jazz simfonic, dar un simfonic a la Geroge Enescu, disonant, neritmat, fără teme majore în compoziții, ci doar o alăturare de note disparate care dădea o polifonie de neascultat. Când au avut, puține, improvizații bune Poiana a hăulit de plăcere. Asta a fost cam cinci minute. Muzicienii cântă de mult timp împreună și poate ar trebui să facă ceva să-și schimbe stilul, să cânte ceva modern în ton cu schimbările rapide care au loc în lume. Nu mai putem ascula în sec 21 un oboi sau flaut cântând nimic, lent, fără melodie, de neurmărit.

Ne-am dus până la hanul la care stăteam. Nu la Răscruce, ci la Wolfsberg. Mai sus de Răscruce. Chiar ne-am întrebat de unde vine numele de Wolfsberg ăsta. Tina Cumva a zis că Wolf e lup în germană și berg trebuie să fie pălăria pe care o poartă. Lupul cu pălărie. Mișto. Gazda, doamna Maria, excelentă, ne-a gătit la masa de seară ceafă la grătar cu cartofi prăjiți. Ne-a întrebat de ce nu l-am adus și pe Liviu Butoi ca să încerce una din ideile ei mai vechi în materie de pensiune: Masă de seară cu Flaut și Mircea Tiberian.

N-am știu ce să-i răspundem. N-am știut. Pentru că n-am știut, am dat în plâns și ne-a salvat doar încercarea de a ne reaminit bancul Moșului cu țuica bătrână. Tina Cumva a salvat seara și a zis: De Moșu să nu vă legați, că e prietenul meu. Așa e, știam.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: