14 iulie 2016

Ia-mă, nene!!

Mai, mai să ne înnecăm cu mirosul și frunzele de pătrunjel. Că să ne ia vederile și auzul, și asta pentru că în Gărâna a apărut madam Cristina Pătrunjel. Toată o verdeață, o frumusețe, un zâmbet. Avea rădăcini pe ea. Și a zis: dacă unii vin cu ocazia la Gărâna și ocazia nu-i mai ia, cu ce se întorc la Bucureșți, la Reșița, la Timișoara? De fapt Tina Cumva a zis asta. Iar madame Pătrunjel a plâns pentru că așa era. Cum se întorceau oamenii ăia? Pe jos? Să-i fi luat ea cu mașina? Dar dacă erau 200? Și atunci, tot Tina Cumva a zis în mirosul ăla de pătrunjel din Poiană: ar trebui să existe la standul de cd-uri o listă deschisă de oamenii de acolo, listă care să se numească Ia-mă, nene!! și pe care fiecare din turiștii care vrea să ia pe cineva în vreo direcție să se treacă acolo cu telefonul și așa mai departe. Ideea ne-a venit de la Madi. Și-uite așa. S-a-nțeles? S-a-nțeles: ai un loc în mașină și vrei să iei pe cineva la întors? Te treci pe listă, cineva te sună și-ți umpli mașina. Bun.

În mijlocul scenografiei cu Pătrunjel și noi, pe scenă, în a treia zi, au apărut Rusconi și KTU. Rusconi, Elveția, sunt mai mult decât un trio de jazz, sunt un grup creativ. Începând din 2004 și până în prezent, Ștefan Lusconi, Fabian Gisler și Claudio Struby au lansat 7 albume, au avut peste 300 de concerte în Europa și Asia, au realizat experimente muzicale, au câștigat Echo Jazz, au fondat casa de discuri Qilin Records, au arătat cu The Kinder Orkestra că muzica nu înseamnă pentru ei nu doar tehnică, ci și emoții, și poate avea același impact indiferent de generație.

KTU, Finlanda, reprezintă un trio exploziv alcătuit din temerarul acordeonist Kimmo Pohjonen, percuționistul Pat Masteloto și chitaristul Trey Gun. Începând cu anul 2004, concertele lor se trasfotmă în evenimente unice în care improvizația atinge neobișnuite intensități, iar creativitatea pusă în comun dă naștere unor peisaje psihedelice și unor trăiri destul de puternice.

Și cum ceva rău trebuia să se întâmple, de cum a dat cu întunericul în Poiana Lupului și-a făcut apariția Monica Macovei. Avea o trompetă sub brațul stâng semn că voia să ne cânte un vals în do minor de Monica Macovei. Sub brațul drept avea o tobă semn că voia să credem că ea e Jack Dejohnette, iar pe genunchi ținea un clavecin la care ar fi vrut să cânte imnul școlii de la Băneasa. Lumea n-a băgat-o în seamă, nu i-a cerut nimic, așa că după ce a plecat peste Poiană s-au așternut din nou muzicile și pătrunjelul.

Da, așa a fost.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: