02 iulie 2016

O zi din viața generalului Manole

În dimineața zilei de 1 iulie 2016 generalul Manole Ben Manole, cel care apără Constituția României pe malurile Neajlovului, se sculase foarte greu. Avusese vise complicate politice, erotice, lirice. Alea lirice știa de unde vin, pentru că el la școala de securitate fusese la secția poezie urmând să devină poet național. Cu repartiție. Dar viața, destinul, amărăciunea căsătoriei îl purtaseră spre Constituția României. Devenise paznicul ei. Dar în dimineața asta simțea nevoie unei poezi. Ca să-și descarce romantismul, delicatețea, lirismul. Luă un pix de la capul patului. Avea întotdeauna acolo un pix și o gumă. Scrise cu lacrimi în ochi poezia din data de 1 iulie 2016: Smonoroase păsărele!!

Păi, somnoroase păsărele
Mănâncă mici
Din carne de oaie
În Cișmigiu
Din patru cinci butoaie
Căzu fericirea.

Înviorat, simți nevoia să facă puțină ordine. Însă nu știa unde. Era cam prea dimineață. Așa că puse mâna pe telefon și-l sună pe Liviu Dragnea, ăla cu PSD-ul. Păi, bine măi, Liviule, dăduși din banii poporului pensie la amărâții ăia de Margareta și Duda? Monarhia e abolită, bă, băiete la noi, așa că ce dai pensie bună la doi cetățeni fără alte drepturi decât că vorbește româna? Ba le dai pe 99 de ani și Elisabeta. Regele era una, că-și mai lua și el țigări, și toată lumea știe că a domnit la noi. Dar ăștia? Ai întrebat poporul dacă-i vrea pe măscăricii ăștia doi? Auzi, Casă Regală. Așa că, fii atent ce faci cu banii românilor. Pensie lu' ăia doi dă din banii tăi. Și dă-le apartament în Militari. De două camere. Închise repede, pentru că telefonul, de când începuse să se răstească la Dragnea, suna ocupat.

Îi mai trecuse amăreala. Vru să-și strige nevasta, dar știa că Florica îi apără onoarea de familist în camera cealaltă, dinspre grădină, dimpreună cu adjunctul lui, generalul Costache Ben Costache. Așa că aprinse televizorul și se trezi cu meciul de la europene Țara Galilor Belgia. Era deja 2-1 pentru galezi și Manole îl invocă pe Arsenie Boca: Băi, Boca, fă o minune să intre Andone, să dribleze el tot terenul. Sau Torje cu Alibec. Să egaleze ei, să dribleze și-n tribune, înțelegi? Se auzi o voce puternică. Manole înlemni. Vocea spuse grav: Îi bag, dar la care echipă? Manole fu derutat, aici era treabă de Anghel Iordănescu, nu de un poet ca el. Talentat, dar fără putere de decizie.

Așa că se hotărî să mai scrie una. Stinse meciul, era deja 3-1 pentru galezi, care jucaseră fără Stancu, Panduru, Bibicu sau pilele lui Iordănescu. Luă pixul de la capul patului. Avea întotdeauna acolo un pix și o gumă. Scrise cu lacrimi în ochi poezia care încheia ziua de 1 iulie 2016: Somnoroase păsărele!!

Păi, somnoroase păsărele
Mânca pește
Din carne de biban
În Cișmigiu whatever
Din patru cinci butoaie
Căzu forever.

Denis


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: