Ce mare este fără tine patu

Domnul Cadâr L. Lopată din București, cu sediul în București, strada Spătarului 6, este de fapt evaluatorul României în situații limită dictate de BNR atunci când BNR nu vrea să dea socoteală de felul în care se scurg banii noștri, este finanțatorul ștrandului Cotroceni, cel din care lipsește apa, este omul cu fezabilitatea pe tronsoanele de autostrăzi Sibiu Sibiu, ceva scurt de 1 metru, Tușnad Giurgiu, ceva lung care nu se face niciodată dar se încasează banii, este omul care a hotărât că plagiatele nu sunt ale noastre ci ale urmașilor urmașilor noștri, este omul care zice de toaletarea copacilor atunci când pentru București nu se mai poate face nimic, și este, în sfârșit, omul care are o firmă de consiliere a lui Călin Popescu Tăriceanu în care hotărăște de unul singur pe-a câta nevastă să-și ia aprigul politician.

Acum când scriem acest material, domnul Cadâr este în pat. Ascultă celebrul hit al lui Adi de la Vâlcea, Ce mare este fără tine patu. Și se gândește că de la pat și de la faptul că de multe ori ești singur în el pleacă toate relele. Uita lovitura de stat din Turcia. Păi, eșua ea dacă generalii ăia aveau pe cineva în pat? Adică nu erau singuri? Uite și la masacrul de la Nisa. Păi, băiatul ăla cu camionul dacă avea o gagică în pat nu rămânea acasă? Sau la noi. Păi, dacă se făcea o alianță PSD, PNL, PMP, UNPR, USB nu era mai bine pentru țară și nu însemna că patul nu era gol?

Domnul Cadâr fredona melodia, îi plăcea foarte tare. Și se gândea că în calitate de reprezentant al României la Reuniunea 40 a Comitetului UNESCO pentru Patrimonii Naționale nu era cazul să-l propună pe Adi de la Vâlcea Patrimoniu. Că ce? Le Corbusier ce calități avea în plus? Sau Dali? Da' dacă nu mergea Adi, l-ar fi propus pe Arsenie Boca. Și nu numai pentru Patrimoniul Național, ci și pentru Patrimoniul Universal cu statuie ridicată, ca aia americană Libertății, în Vârful Omul, ca să se vadă de pe Marte. Iar dacă nu mergea nici cu Arsenie Boca ar fi încercat cu Ion Iliescu, cu Justiția română sau cu CNSAS-ul. Vedea el.

În dimineața zile de 17 iulie 2016, domnul Cadâr se îmbrăcă elegant cu o iie lungă de damă, cu ciorapi trei sferturi cum poartă soliștii de muzică populară, cu mustăți de colonel în retragere și luă mașina spre Reuniunea Comitetului UNESCO. Pe drum izbucni puciul din Turcia, iar Istanbului, se vedea pe fereastră, era în flăcări. Domnul Cadâr se întoarse mâhnit acasă și-și puse din nou Ce mare este fără tine patu. Se simțea foarte bine, excelent, ba chiar avea să ceară o mărire babană de salariu.

Denis