17 februarie 2016

OSCAR-ul Ursului

Ursul din Revenant n-a fost invitat la BAFTA, desi el era cel mai bun dintr-un film foarte prost. Se pregătise special: Blană albă de tigru, căciulă astrahan, mănuși vidră roșie de India, costum blană șinșila și o mantie blană verde de șarpe. Își luase bilete vapor și avion pe Netul din pădure, că acolo ți le eliberează și dacă ești animal. Însă la fața locului nu l-au primit nici pe calea aerului, nici pe calea apei. Atunci a luat-o rapid spre Londra cu ce-a putut. La Londra, ghinion, primii peste care a dat au fost cinci români care căutau de lucru în Suedia dar n-ajunseseră la Malmo. Ursul le-a spus că e de lucru la el în pădure, prin Canada de Nord. Sunt chestii d-astea pentru urșii bătrâni rău: Spălat la fund, șutit ceasuri. Ăia nici n-au vrut să audă și i-au arătat ursului direcția greșită, de bietul urs s-a trezit la Antena 3, în loc să se urce cu DiCaprio pe scenă să ia premiul.

La Antena 3 era jale mare. În fața sediului stăteau Gâdea și Ciuvică cu bagajele făcute: saci de bani, cufere pline cu dosare de corupție rezolvate, mâncare pentru opt ani și așa mai departe. Cei doi strigau: Libertate presei!! Și-atunci, ursul i-a întrebat: De ce nu strigați din clădire? Păi, că nu-i a noastră, e a statului. Păi, zice ursul, luați-vă alt studio. Cum să ne luăm altul, când aici nu plătim nimic? Libertatea presei nu e că noi plătim pe cineva, ci ne plătim pe noi înșine din publicitate. Și de unde vine publicitatea? Nu știm, au răspuns cei doi, până când Gâdea s-a enervat și a sunat la Grădina Zoologică.

Supărat rău, ursul a luat-o spre Siberia. Acolo, într-un sat pierdut de lume, singurele femei ale locului se uitau la The Revenant. Se opriseră din muls vacile sau vaca, că nu era decât una, și plângeau la DiCaprio. La un moment dat, una din femei îl zări pe urs la geam, și-și dădu sama că e ursul din film. Iî spuse în limba engleză: Hai, ursule, înăuntru, că avem și-un ceai bun. Ursul a intrat cu grijă mare, ca nu cumva femeile să se dea la el. Mai ales că-i erau pe măsură: Grase ca la 200 kile fiecare, cu fuste lungi care ascundeau surprize uriașe și sâni cât ligheanele. Impresionate de cum juca ursul, femeile îl propuseră la Oscar. Făcură unul din brânză și mămăligă. Una din ele ținu un discurs în rusă, că engleză nu știa decât cealaltă. Se pupară de zor și ursul nostru plecă mulțumit.

În pădurile din Canada de Nord, numite acum Pădurile DiCaprio, ursul nostru fu primit cu mare zarvă. Petrecerile se ținură lanț. Veniră televiziuni din toată lumea. Una din ele era Antena 3. Umili, Gâdea și Ciuvică, îl rugară pe urs să le facă rost de un sediu. Că nu ține cu manipularea publică de libertate, exprimare, gălăgie numai pe banii statului, deși tu ești privat. Ursul îi ascultă cu atenție, deși nu înțelegea ce limbă vorbesc. Numai din gesturile lui Gâdea se înșelegea că vor să fie transformați în oameni de zăpadă, cu morcovi în loc de nas. Ursul își chemă urșii și le făcură pe plac.

De atunci Pădurile DiCaprio din Canada de Nord se numesc Pădurile Dicaprio cu Morcovii-n Nas.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: