08 noiembrie 2015

Jurfix Piedone și Jurfixa Mărășești, poveste de dragoste

Jurfix Piedone, un tânăr primar dintr-un sector oarecare, și Jurfixa Mărășești, șefa corpului de control al primăriei cu pricina, se iubeau de mici. Dar se iubeau se iubeau, nu așa. Când ea bea apă, bea și el. Când el se acoperea de hârtii ca să facă dragoste, se acoperea și ea. De altfel, acesta era noul concept după care se orientau în dragoste: Unde dragostea nu e acoperită de hârtii nimic nu e.

Acoperiți de munți de hârtii, cei doi hotărâră să facă nunta. Și deschiseră astfel două restaurante Jurfix, după numele lor, ca să nu se rătăcească când veneau de la biserică. Când se duseră la primul Jurfix era închis. Erau înăuntru pompierii și dădeau avize PSI. Controlul ținea șase ani, că era amănunțit, pompierii nu se jucau, așa că cei doi însurăței se duseră la al doilea Jurfix, cel din strada Gramont. Dar și aici erau pompierii care dădeau avize. De altfel, aveau să afle, tot orașul era împânzit de pompieri care dădeau avize: ba la farmacii, ba pe stradă, în autobuze sau piețe volante, avize care țineau de la revoluția din 1989 încoace. Așa că vă dați seama, cei doi iubiți deveniră triști, și cântară melodia "Macaroane", aia pe care o cântăm toți în vremuri de răstriște sau când ne lasă iubita acoperiți de hârtii care pot lua foc în orice clipă: "Macaroane argintii, Macaroane/Macaroane!!! În zori de zi".

Zilele treceau și dragostea de sub hârtii prinse viață. Se născu un băiat puternic, cu mușchi în obraji pe care-l numiră Jurfix Gramont, după un film în care Sergiu Nicolaescu juca rolul unui Comisar degresat și ineluctabil. Așa că Jurfixa Mărășești zise, în timp ce-și smulgea hârtiile de pe ea și-și trăgea chiloții ingnifugi: Hai, dragă, la Colectiv, acolo facem nunta.

Zis și făcut. La Colectiv, preotul le-a zis: Noi nu luăm bacșiș pentru eveniment, dar făceți-ne un bloc în fața Casei Poporului, unul cu 22 de etaje, ca să fim mai aproape de Domnul. Bătură palma și preotul mai zise: Io când aprind chibritul pentru lumânări, să nu vă fie frică, că hârtia care vă acoperă dragostea nu ia foc. Nu fu așa, dar să vedem continuarea.

Trupa angajată să cânte la nuntă era PASCUPAS SPRE GRAVITY și cânta tocmai melodia "Macaroane-n zori de zi", un succes al anilor ăștia, 2015, 2016 sau cam așa ceva.

Preotul aprinse chibritul. Hârtiile de pe cei doi însurăței luară foc. Flăcările îi scoase afară. Acolo, în piața din fața Colectiv, Jurfix Piedone zise: Jurfixa mea, Mărășeștiul meu călduros cu curul lat, te iubesc!!!

În drum spre cimitir, Jurfix scrise o carte, că cu cât scrii mai multe stai mai puțin în groapă, carte numită: "Macaroanele în industria textilă", carte devenită manual după care și astăzi, 8 nov, 2015 se învață la școală.

În final, în piața din fața Colectiv se ridică o statuie numită "Jurfixul Necunoscut" și povestea noastră de dragoste se termină mai frumos decât a început din cauze de obiectivitate, emoție, sinceritate și destin.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: