20 noiembrie 2015

Gaudeamus, Editura Condamnaților

Avem o problemă mai veche, o nelămurire de fapt cu fotbalul: În 1970, la Mondialele din Mexic la care a participat și România, antrenorul de atunci al țării noastre, Angelo Niculescu, l-a avut pe banca de rezerve pe Dobrin. Gâscanul era atunci cel mai mare jucător apărut în soccerul românesc de după război. Să-l ții rezervă era o crimă. Și totuși, Dobrin n-a jucat niciun minut. Oare de ce? Era Angelo Niculescu ofițer de securitate cum se zvonește? Înseamnă că securitatea căpăcește talentele? Poate că da, poate că nu și atunci ne ducem la Târgul de Carte Gaudeamus deschis zilele acestea la Romexpo ca să aflăm adevărul din cărțile condamnaților din fotbal care au scris cărți. Ne-am gândit că vreunul din acești grei: MM Stoica, Gigi Becali, Giovani Becali, George Copos, Gică Popescu sau Cristi Borcea s-au aplecat și au lămurit subiectul. Un subiect care a rămas o pată pe obrazul fotbalului nostru și așa mai departe.

În mijlocul Romexpo parcă ai ajuns la AFI Cotroceni: ape curgătoare, patinoar, tobogane, urși de plastic, măgari electrici, poduri suspendate, jucării în mărime naturală, mame de 18 ani cu copii de 30, promoții la măsline și căpșune de plastic, drone aruncând cu piftie în cititori iar în mijloc un stand de cărți. Este standul Oscar Print, editura care a publicat toate cărțile condamnaților din fotbal. Cerem o carte, ceva cu Mexic și Dobrin, scrisă de vreun condamnat, să zicem Gigi Becali. Ni se dă "Muntele Athos, patria ortodoxiei". Ne așezăm în parcul de distracții pomenit mai sus. Luăm o barcă și răsfoim. Nimic de Dobrin, nimic de fotbal. N-ai zice asta despre un om care afirmă că fără Steaua el nu se dă jos din pat. Mai încercăm și cu alți autori. Nimic de Dobrin. Oare oamenii ăștia să nu fii știut că există? Că până la Hagi a fost și el? Din cărțile lui Gigi Becali, am ales titlul la întâmplare, am vrut să cumpărăm tot tirajul volumului scris de dânsul, "Becali și Steaua". Ni s-a răspuns că toate tirajele au fost cumpărate de familiile scriitorilor deținuți. Și că Oscar Print nu are nimic de vânzare.

Marea bătaie de joc cu literatura condamnaților va continua. Până și Piedone, când a fost reținut, n-a zis decât: "Am încredere în justiție". Normal.

Ajuns acasă, mi-am pus un șpriț și am răsfoit o carte dragă mie a lui Mircea Horia Simionescu, Ingeniosul bine temperat. Am deschis-o, de fapt, cu gândul să-i dau telefon și să-i spun de umorul situației cu fotbaliștii scriitori condamnați. Zice el, din Rai: Lasă, Denis, hai mai bine să ne vedem la o țigară la locul nostru cunoscut.

Locul cunoscut era secția de cardiologie a Spitalului Elias. Iar întâlnirile erau pe culoar.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: