28 noiembrie 2015

Punguța cu doi bani, poveste de dragoste

Tânăra găină Teleniousmonk Vasilica strângea bani de când era foarte, foarte mică. Avea o punguță de la maică-sa în care punea azi un cent pentru pensie, mâine un cent pentru televizor, alt cent pentru țoale, altul pentru măritiș și tot așa până când într-o zi se trezi că în punguță erau doi bani mari de aur. Doi galbeni, cum îi păcea să spună curcanului, și el foarte tânăr, Freacădisc Negrescu, iubitul de-o viață al Vasilicăi. Și lasă că Vasilica era frumoasă, cu sâni de crăpau alea pe ea, cu ochi ageri, veseli, inteligenți, dar se îmbrăcă într-o dimineață și se duse la oraș cu punguța plină. Pe jos, nu cu trăsură, nu cu mașina, că avea mașină luată în rate pe numele lui Freacădisc. Țupa, țupa, țupa, țupa și Vasilica nu făcu bine nici doi kilometri că din Pădurea Albăcalațară ieșiră haiducii.

Haiducii pândeau de mult ocazia asta. De ani de zile așteptau să se umple punguța. O opriră pe Vasilica pe marginea unei gropi iscată în asfalt de revoluționarii care treceau cu duiumul spre București. Șeful haiducilor, unul negru, cu halat negru, cu vizieră și coif negre, zise: Vasilico, nu te mai obosi. Dă-ne nouă banii și-ți plătim noi taxele, șpăgile, radio, RCA-ul, lumina, întunericul, cărțile, însă depinde ce citești, aragazul, liftul, cota de la ușa de la intrare în bloc, tancodromul, autostrada care va trece pe aici peste 60 de ani, da, da nu te mira, cam 60, 80 de ani le trebuie s-o facă, așa, și-ți mai plătim și coaforul, alimentele, tichetele de turism, balonul de oxigen, presa, taxa pe 500 de parlamentari că n-ai vrut 300, așa că întoarce-te acasă, iar de nu vrei, unde-ți stau ghiarele îți va sta capul cu cioc cu tot.

Uitasem să vă spun că Freacădisc Negrescu era un tehnocrat desăvârșit. De cum plecă Vasilica la oraș se duse la amantă și-i spuse: Am vorbit cu haiducii. Îi iau toți banii, ăia doi galbeni, își opresc și ei unul și cu ăla unul rămas ne punem planul în aplicare. Ce zici? Amanta, o gâscă teribilă care jucase și-n Aferim, Gigliola Bonton, îi spuse dintr-un furou incolor: Freacădisc, Freacădisc, ce mult te iubesc.

Freacădisc și Bonton plecară cu banul rămas de la haiduci la oraș. Își făcură partid din trei membri. Din cauza asta începură să primească subvenții de la stat și să fie numiți în Comisii de Privatizare. Când privatizările se terminară, își făcură firmă de Consultanță în care primeau bani cu nemiluita, pe care îi sifonau care-n-cotro. Făcură și vreo opt copii, trăiră și până la adânci bătrâneți, își luară și casă pe Lună, așa că
"visul românesc", cel după care tânjeau milioane de români, pentru ei se adeverise.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: