12 noiembrie 2015

RUSH/Tom Sawyer

Tom Sawyer, îi vom spune Tom în povestirea noastră ca să fie mai simplu, deci Tom tăia trestie la câini pe râul Mississippi, undeva în America. Nu-i mergea nici rău, nici bine, da' mai mult rău, că era un băiat de 16 ani, roșcat la păr și fără părinți. Așa l-a găsit Huck Finn, o să-i spunem Huck ca să fie mai simplu, deci așa l-a găsit Huck când a trecut și el cu zbaturile pline de bumbac spre New Orleans. L-a strigat: Tom!! Nu vrei să lăsăm căcatul ăsta de râu american și să mergem în lume după mirodenii? Tom: Ba da!! Și amândoi și-au luat bilet pe un zbat care mergea la Atlantic, ;i de acolo un transatlantic până în Carpați, că acolo erau mirodeniile cele mai babane din lume: fete, milițieni, evaziune și tehnocrați, cu care cei doi vroiau să facă comerț ca să se îmbogățească.

Prima escală fu în Anglia. Aici, pe cheul cel mai important, cel de bumbac și căpșune îi întâlniră pe Vasco da Gama și Cristofor Columb, plecați și ei după mirodenii dar în partea cealaltă a lumii, spre India. Tom le spuse: Bă, proștilor, India e atât de departe, că n-o să ajungeți niciodată cu pânzele voastre, așa că hai cu noi la București, că acolo-s mirodeniile pământului, mai ales că au o țară de tehnocrați, așa am auzit. Huck spuse și el: Până în India sunt valuri mari, dacă mergeți cu avionul sunt turbulențe, iar dacă cu mașina e vai de mama voastră că dați de emigranți sirieni care vă rechiziționează mașina. Așa că hai cu noi la București, cum zice ăsta, Tom.

Când ajunseră la București toți patru se cazară la Inter. Când s-au uitat pe geamul camerelor au observat un lucru adevărat, de care auziseră: Toată țara tehnocrațea. Fetele care îi așteptau la recepție, taximetriștii din parcare, funcționarii de la primăria sect 1, polițiștii și ministrul Tehnocrației îi așteptau să tehnocrațească. În ochii lor, în ochii celor care-i așteptau pe cei patru aventurieri americani, străluceau milioane de dolari obținuți din tehnocrațeală, așa că cei patru prieteni ai noștri ajunseră la Agenția Națională de Investiții, cea pe care n-o știe nimeni în România, dar are o tehnocrație de invidiat.

Acolo e o sală mare cumva în care au încăput toți. Vrem mirodenii, au spus prietenii noștri americani. Tehnocrații s-au privit în ochi și au zis: Se face, dar noi suntem eșalonul doi, ăia mari cu tehnocrația sunt în Bulgaria să cumpere muștar, așa că cu noi vorbiți. Ce fel de mirodenii? Păi, de care aveți: Femei, cărbune, energie, apă fiartă, calorii, gâște, IT, muzică bună gen Holograf, șisturi, petrol, litoral, transporturi, și toate alea. Și să ziceți cât costă. Păi, cam 200 de miliarde de dolari fără acte, cu acte 400. Păi, fără acte. Bun, așa ziceam și noi, că unele avantaje ale tehncrației sunt rapiditatea și încrederea în partener. Mergem să aducem banii, îi avem în camera mea la Inter, a spus Tom.

Am deschis ochii. Trăgea de mine Alex Lifeson solistul și liderul RUSH, grupul canadian. Dormi? Nu, visam. Păi, d-asta am venit, că melodia noastră Tom Sawyer nu-i așa, n-are versurile astea pe care le visezi tu. Nu? Nu. Și-atunci, ce visez io de zor? Sunt nebun? Nu, dar nu e povestea noastră, atât. Dar a cui? A ta.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: