Gărâna XXIII

Programul zilelor noastre la Gărâna era asemănător. Mai întâi se scula Tina Cumva şi făcea cafea. Apoi Madi Cutare şi făcea cafea. Apoi io care-o beam. Apoi la soare în grădina pensiunii. Citeam Bukovsky. Madi zicea: vreţi fructe? Noi: nu! PLecam apoi spre Poiana Lupului, la concerte. Astăzi erau Paolo Fresu cu Lars Danilesson. Ne aşezăm pe bancă tacticos, adică era banca noastră, o adusesem de la Bucureşti şi începeam să trăncănim despre jazz.

Foto, Florin Oniga.

Zice Madi Cutare: să ştiţi că Jan Garbarek este un din acele prezenţe rare, care la un moment dat observi ca te-a-nsoţit toată viaţa. Denis: folclorul scandinav ese unul din inspiraţiile lui majore în marile teme pe care le-a lansat. Tina cumva se bagă şi ea: după ce mi-am petrecut ultimele săptămâni ascultând în grădină Praise of Dreams, mi-am dat seama că udatul trandafirilor îl fac după muzica lui Garbarek. Ce mişto.

Am băut. Tati avea o ceapă. O roşie, un castravete. Oniga pepene. Noi pahare. Era frig şi negru afară. Nicio promisiune pentru a doua zi. Pe Denis îl plimbau unii de colo colo prin Poiană. I-au făcut cunoştinţă cu un tip care se dădea Garbarek. Săracul, a muşcat.

A suivre, D.