Spre Gărâna

Aşa că ne-am spălat pe cap, am închise ceea ce era de închis cu cheia, plăpumile la aer, pisoiul de strajă la hărăbaia asta şi am demarat spre Herculane. De-acolo Gărâna. Frumos, foarte frumos. Dar am greşit drumul că trebuia să cumpărăm ceva şi ceva-ul ăla era spre Oraviţa sau cam aşa ceva. Ne-am întors, ne-am rătăcit. Când s-o luăm înapoi spre Bucureşti ne-a salvat mama lu Peştişoru de Aur.

Foto, arhiva LDA

Ne-a oprit şi mama a zis: peştişorul meu vă va îndeplini trei porunci. Peştişorul a zis: sunteţi de acord? Noi am zis: da. Alin Ludu l-a invitat să bea Calvados şi-am pornit pe drumul bun. Când stânga când dreapta şi-am ajuns. Trei Ape, faci la dreapta şi iar am ajuns. La Răscruce băteau cuie, deci, ne-am zis noi, fără Ludu, că chiar am ajuns. Din Poiană se auzeau Garbarek şi Trilok Gurt.

Trilok Gurtu.

Repetau. Era tema aia pe care românii o copiază fără talent de zici că e Pe Valea Prahovei. Jazz românesc. Ne-a îmbrăcat gros. Şi Madi s-a îmbrăcat şi mai gros, că era şi ea. Am vrut să ne batem cu zăpadă, dar nu era. Vin? Cât vin luăm? Cerul era negru. Venea ori iarna ori toamna târziu. Solo Gurtu. Păi, să facem linişte!

d.