Hay Joe şi Femeia în Galben

Foto, arhiva E.M.

După concertul lui George de la Green, fraţii Hey Joe s-au dus pe malul Dunării ca să admire vasele încărcate cu economia României şi balenele care se întorceau din Oceanul Indian se pare. Erau balene vesele, cu desagii plini, nou născute, elegante, pline de farmec. În spatele lor venea ceva uriaş, galben. Era Femeia în Galben. Dinspre Giurgiu se auzea în surdină un Maria Tănase cântat de Uriah Heep. Apoi linişte. O balenă roşie dispăru la orizont.

Femeia în Galben s-a apropiat de fraţii Hey Joe şi le-a spus: Yellow, yellow, boys! Vorbea o engleză cursivă de pe malurile Tamisei. A continuat: sunt galbenă pentru că împrăştii lumină. Io nu sunt ca cocenii ăia de porumb, cărora dacă le scoţi boabele nu mai luminează, nu. Io sunt veşnicul bec planetar. Fără mine n-ar mai încolţi femeile, cireşii, curcubeul. Fără mine apele astea ale Dunării şi-ar pierde viaţa. Înţelegeţi?

Foto Radu Lupaşcu

Hey Joe înţelegeau. Se uitau după ea. Plutea în continuare spre Marea Neagră după balenele cu apartamente pe spinare. Vorbeau şi ei: bă, ce femeie! Încă odată: bă, ce femeie. De pe mal se auzea în suridnă un Luigi Ionescu cântat de Supertramp. Aşa mi s-a spus.

Denis.