CLASS, premieră TNB

Zain, veo 10 ani, este copilul unei familii libaneze sărace lipite, fără viitor, cu bătaia copiilor la purtător, cu înjurături, cu tata şi mama beţi. La vârsta de cinci ani, Zain fură o găină. De foame. E şi pentru toată familia, nu-i numai pentru el. Este prins şi de vreo cinci ani este plimbat în toate şcolile de corecţie din ţară. La final, când judecătorul trebuie să-i dea pedeapsa, Zain este întrebat dacă are ceva de spus în apărarea sa. Şi Zain spune: Vreau să daţi o lege prin care părinţi ca ai mei să nu mai aibă dreptul să procreeze.

Este mesajul filmului Capernaum, premiat Cannes 2018, mesaj dur şi neliniştitor, valabil pentru toate familiile de pe mapamond, pentru toate cuplurile care cred că-şi rezolvă problemele făcând un copil. Ori, nu-i aşa.
În Class, premieră TNB, nimeni nu fură nicio găină, dar cei doi elevi ai profesorului McCafferty au probleme grave în familie, probleme care se răsfrâng şi asupra lor: nu învaţă, sunt obraznici cu profesorii, chiulesc, se bat, îşi fură una alta. Jayden şi Kaylle, cei doi copii din Class, au de tras de mult timp de pe urma haosului din familiile lor.

De aceea, mesajul lor final este părăsirea familiei şi crearea unei prietenii pe viaţă cu proful lor, McCafferty. Mesaj profund, grav din partea unor copii de nouă ani care până mai ieri nu dădeau doi bani pe acelaşi profesor.

Piesa Class a dramaturgilor irlandezi Iseult Golden şi David Horan ne prezintă o realitate dură asupra căreia nu se apleacă nimeni. Cei doi aruncă o privire asupra copiilor din familii dezorganizate, copii care n-au niciun viitor fără şcoală, prrieteni şi chiar părinţi. Mesajul colectiv din Capernaum şi Class trebuie să ne preocupe, să atragă atenţia asupra responsabilităţii de a avea copii.

În Class se remarcă toţi actorii. Este vorba de Richard Bovnocski, Gavril Pătru, Alexandra Sălceanu, Ciprian Nicula şi Sandra Ducuţă. Sub excelenta baghetă a regizorului Felix Alexa.

Excelentă producţia Class a Teatrului Naţional din Bucureşti, în ideea că, acum în secolul XXI, interesează mai mult spectatorii un text atât de actual, de real şi de pus pe gânduri decât Livada sau Pescăruşul. Părere personală, normal.

Denis Dinulescu