23 decembrie 2015

Valizoiul Ceușeștilor

Delfinul alb care l-a luat pe Ceaușescu de pe acoperișul CC-ului în ziua de 22 dec 1989 n-a vrut să zboare mult cu el. Pilotului, Maluțan, îi era frică să nu se tragă în elicopter. Așa că a luat hotărârea să-i abandoneze pe cei doi Ceaușești în apropierea șoselei care duce la Târgoviște, ținta lui Ceaușescu, pentru că acolo avea un centru de comandă complet independent de unde, credea el, va îndrepta situația dezastruoasă din România acelor zile. Ceaușeștii au coborât la marginea șoselei și cu un valizoi cât toate zilele. Pilotul a plecat și cei doi au început să facă ia-mă, nene!! Într-un final a oprit o Dacie 1300 roșie. Șoferul i-a recunoscut și s-a codit. Au pus valizoiul în portbagaj și au plect la drum. Șoferul, un doctor cunoscut în Târgoviște i-a abandonat, tot de teamă, pe platforma oțelăriilor târgoviștene în fața Institutului de Plante al orașului. Aici, de gardă era o femeie de serviciu, care când îi vede pe cei doi face apoplexie. Sună la miliție. Miliția vine și-i duce pe cei doi la unitatea colonelului Kemenici. Care nici Kemenici nu știa ce să facă cu ei. I-a trimis până la urmă în pădure la Rățoiaia, până se mai linișteau lucrurile, pentru că Ceaușescu mai era încă șeful statului. Ce-a urmat, e istorie.

În pădure la Rățoaia, Ceușeștii vor să-i mituiască pe cei doi subofițeri care-i păzeau în Dacia miliției. Vor să le dea câteva milioane de dolari în schimbul libertății. Elena știe că are banii la ea, în valizoi. Fac o cercetare mentală rapidă și își dau seama că valizoiul cu bani a rămas în Dacia roșie. Deci la revedere bani. Doctorul plecase cu ei pentru totdeauna.

Peste ani, lucrând subsemnatul la cotidianul România Liberă, 1994, m-am întors ca reporter pe firul evenimentelor. Am aflat că Dacia 1300 era a unui doctor care plecase în America, la New York. Brusc, după revoluție. Cu purcel, cățel, copii. Și că și-a deschis acolo o clinică, care în timp a devenit de succes. Am luat legătura telefonică cu dânsul, și l-am întrebat ce-a făcut cu banii din portbagaj. Mi-a zis că în portbagaj nu era niciun ban. Atunci l-am întrebat din ce bani și-a făcut clinica americană. Mi-a închis telefonul, și nu l-am mai putut găsi niciodată. Și nici altcineva din media de la noi.

Mâine e Crăciunul, car'va'zică. I-am cerut Moșului o vorbă în privat. Nu vreau să audă nimeni ce băsmim. Mergem dară pe marghinea lacului Snagov, la capătul bulevardului Vlad Leu, într-un chioșc pe malul apei unde nici peștii nu ne-aud, nici țânțarii. Vreau să-l întreb scurt, amenințător: Bă, unde-s banii!! Și el să-mi răspundă: Îți zic imediat!!!

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: