21 decembrie 2015

După 26 de ani

Titlul consacrat al unei perioade de timp bune din toate punctele de vedere pentru momentul retrospectivei este DUPĂ 20 DE ANI. Ne-a tras-o Dumas și așa a rămas. Niciun titlu din literatura universală nu l-a bătut. În literatura română există o palidă încercare, mi se pare a lui Sadoveanu: "Dumbrava Minunată". În filmul românesc e "Un etaj mai jos". Ei bine, după 20 de ani puteam să avem adevărul despre mineriade și revoluție, despre averile cutare cutare, despre CNSAS, despre ce-a făcut Ion Iliescu la Moscova, despre cum arată oamenii care bat din palme la congresele PSD, despre autostrăzi, despre firmele de "consultanță", despre "studiile de fezabilitate", despre gradul de rudenie dintre toți bugetarii țării, despre Remus Truică și câte și mai câte. Dar după 26 de ani ce pretenții să mai ai? Niciuna.

De obicei, la retrospective se pomenesc oamenii răi, oamenii buni, faptele rele sau bune. La noi, principalul rău a fost Justiția. Al doilea, Ion Iliescu. Sau invers. Faptele bune sunt multe, românii în general, anonimi cu milioanele, fac multe, foarte multe fapte bune: Udă florile, se bucură când se fură banii statului, votează numai cu Ion Iliescu, fură mașini, șterpelesc numai prin Scandinavia, se îmbolnăvesc subit numai când apare DNA-ul, stau cu orele în mașini bucuroși că nu-s acasă să spele vasele, îi doare în fund de mediu, de legi și de toate alea.

Ne uităm la teve. Atmosfera de sărbătoare predomină: Țăranii cântă cu foc în ii imaculate, caltaboșii se fac singuri, copiii cresc cât alții în zece ani, bunicile sunt roșii în obraz și trag ochiade la tineri de 20, bărbații sunt aspri sub mustăți și căciuli hidoase din blană de miel, mierea e mai bună nu știm cum, merele mai acre, și dacă-s acre trebuie date în școli, ni se arată o școală dansând în jurul câtorva tone de mere acre, sportivii sunt veseli pentru că în 2016 vor câștiga mai multe medalii nu știm de care nu se spune, vedetele vor avea mai multe concerte la care vor cânta fals numai căcaturi, vasele se spală singure, munții descresc în înălțime, autostrăzile au răsărit din pământ, iar Bucureștiul, capitala noastră dragă va deveni port la Dunăre, adică iei o bărcuță, pleci cu ea spre Foișor la bere, și ajungi prin Canalul Mânecii la Londra ca să vezi dacă regina Elisabeta se uită la "De ce eu?" al lui Tudor Giurgiu. Da. Atmosfera este destinsă în România, veselă, duioasă, că mai apare și câte un copil care n-are mâini și brusc are, așa că 2016 o să fie mai bun, mai bun, mai bun. Mult mai bun.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: