14 iulie 2015

Gărâna 19

Că viaţa este formată numai din proiecte ştiam. Proiectul BAC, proiectul căsătorie sau facultate, proiectele sport, copii, excursii la Zimnicea sau, ca să zicem optimist, proiectul politic. Unele proiecte ţin cinci zile, căsniciile de exemplu, altele opt, altele nicio zi, fiind eşecuri nasoale. Aşa că noi, trecuţi printr-o seamă de proiecte, ne-am zis în dimineaţa zilei de 9 iulie, adică io cu Tina Cumva vorbeam de proiecte mâncând spanac şi ne-am zis: până ne iese proiectul 6 din 49, hai la Gărâna, că e ediţia a 19 a. Şi-o luăm şi pe Lorena că sfărăie cumplit.

Treceau copacii pe lângă noi, oraşele Balş sau altele c-am uitat, şi tot am ajuns după vreo şapte ore la Gărâna p-un soare cumplit. Ne-am grăbit, că începea seara cu armeanul Tigran Hamasyian, care acuşi evolua într-un trio cu el la pian. Auzisem de el şi-am ciulit urechile. Bun, foarte bun, mai ales în partea cu voce şi pian în care prelucrase nişte melodii populare armeneşti.

Apoi, Gonzalo Rubalcaba, cu al său Volkan Project. Adică noi ateptam demisia din PSD a lui Ponta şi ne cânta Gonzalo Rubalcaba. Adică noi desfăceam cu Tati, cu ceilalţi sticle de vin şi ne cânta Gonzalo Rubalcaba. Nene, tare de tot. Mai ales că pe la mijlocul serii am scos brânza de burduf, că merge cu vinul roşu şi dă-i şi dă-i Gonzalo. Aşa s-a făcut de două noaptea şi frigul din Poiana Lupului era comparabil cu ăla din Oceanul Atlantic când s-a înecat bogătanul John Astor IV cu Titanicul.

În line up-ul Gărânei 19 ne-am mai întâlnit cu Stanley Clarke, basistul drag nouă, cu violoncelistul Renaud Garcia-Fons şi pentru noi a însemnat că a meritat că ne-am dus până acolo.

A fost şi-un gulaş bun, şi Monica Macovei, şi vaci la intrarea în Poiană, şi corturi pe Cerna de unde ieşeau sirenele şi-ţi îndeplineau orice dorinţă. Unul dintre noi i-am zis sirenei care ne-a ieşit în cale să stea puţin să ne gândim cam ce vrem. Ea a închis ochii, că adică să aştepte dorinţa noastră. Da' noi am înşfăcat-o, am pus-o în portbagajul maşinii şi am adus-o la Bucureşti. Aici, ea a vrut să vadă un meci de fotbal cu Steaua. Şi atunci am legat-o de stadion ca să le vadă pe toate cât o mai avea de trăit. Abia atunci a apus soarele.

Denis

Un comentariu:

Lasati raspuns aici: