26 iulie 2015

Poloştoaca

Că ce program să ne facem, că uite ce soare e, că dacă nu urcăm Predealul ăsta pas cu pas ne scăldăm în prea multă băutură, aşa că hai pe Poloştoaca, adică pe Căbucet, adică nu pe Clăbucet, ci pe Cioplea. Patru temerari: io, Mihnea, Laura şi Tina Cumva. Numa' vile, nene, numa' vile. Toate goale. Sute de vile goale. Proprietarii s-au întrecut pe sine în decopraţiuni exterioare, în grădini şi balcoane, în vederi la mare, în vederi la pârtia de schi, în lămpi de grădină, în leagăne, dar tot nu se vinde nimic. Un deal întreg, lipit de Predeal, absolut gol. Trei ore, cât am bănănăit noi pe acolo a trecut o singură maşină cu doi tineri. Spre sus, spre bere, unde era o cârciumă de cinci stele goală.

De-atâta ţipenie ne-am întors în Predeal şi-am şpriţuit, am făcut grătar, am văzut serialul american Detectivii din Louisiana pă HBO, am vorbit de filme, că noi cu asta ne ocupăm, Mihnea a zis că poate Oscarul nu e de noi, nu de noi românii, ci de noi doi, ba este am zis io, da' nu cu filmele şi CNC-u' de acum aşa că poate mergem la mare, n-are rost a zis gazda în timp ce Tina Cumva a făcut salată de vinete pe care poate o luăm la mare, da' hai să nu mai mergem la mare, ci să facem un scenariu despre cum se declară Predealul cel mai gol şi părăsit oraş din lume, şi despre cum mint ăia la ştiri arătând turişti pe Cioplea, da' nu asta era problema noastră, ci cum să ajungem la Gârbova cu picioarele mele care nu au mai umblat trei ore de la operaţie, iar am turnat în pahare şi era deja frig într-un Predeal cu mustăţi şi pălării de soare, aşa.

Un greiere, un câine bătrân şi-un pitpalac. Aşa a fost.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: