23 iunie 2015

Lampa lui Aladin

La mine în cadă este o corabie micuţă, doi pe doi cm, care este condusă de Aladin. Corăbioara se chiamă chiar Aladin, de ce să minţim? Aladin apare în fiecare dimineaţă şi mă întreabă ce vreau să fac. Io mă uit la vreme, la cafea, în ochii gen Gabriel Oprea, la genunchiul lui V. Ponta, la minciunile Monicăi Macovei şi zic: Hai la 2 Mai. Şi-am ajuns la mare într-o clipită.

Coborâm pe plajă în dreptul taberei. În dreapta saltele, în stânga la fel, tot în dreapta marea a dărâmat malul de cinci metri înălţime şi a făcut pe lângă cazemată un drum lat de patru metri pe care se poate merge cu maşina la Golf unde este o cârciumă. Uleiul e rânced, aştepţi o oră să fii servit, aşa că te alegi cu o marinată bună, adică ceva hamsie cu multă ceapă şi oţet.

Da, da' poţi să mănânci la Petya, pe Corso, la intersecţia mare de la Bazar. Comanzi şniţel de porc. E doar un zgârci. Mai zici: şniţel de porc cu cartofi piure. Piureul e din ăla la plic şi e numai apă. Vrei să bei un Recaş, că aşa scrie că are. Nu e Recaş, e un vin comun care se bea foarte rece, ca toate vinurile proste. Îi spui la La Petya: Dle, totul a fost prost. Omul zice: Vă dau banii înapoi. Şi cu asta basta.

În rest, la noi în curte, cumva lângă Dinamo: wi-fi, o pisică, vişine, varză, ceapă, fasole păstăi, loc de joacă pentru copii, loc de joacă profesionist, ieşit la gard şi admirat babele, a plouat, a nins, a fost frig, am băut un Pelin cu Brânduş, de fapt am băut numai noi cu Aladin şi Aladin a zis, scoţând o lampă uriaşă: Denis, hai acasă.

Şi ne-a întors la Bucureşti, unde stăm cu ochii pe gen Gabriel Oprea, pe genunchiul lui V. Ponta şi pe Monica Macovei, care când nu minte, minte grosolan ceva cu corupţia.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lăsați răspuns aici: