26 iunie 2015

Poveste de dragoste recentă

Cetăţeanul Vasile Frecvent era un vestit atlet la probele sărituri garduri şi aruncarea ciocanului. Patronul său, însă, îl folosea numai la săritura gardului. Îi spuse într-o dimineaţă: Vasile, sări gardul la vecinul Lomonosov, ce nume avea şi ăsta, şi ia-i ouăle. Vasile sări neatingând ulucile şi deschise uşa cuibarului. Mare-i fu surpriza să găsească acolo o femeie venită şi ea la furat. Da' femeia l-a întrebat prima: Vasile, mănânci cu mine un ou. Şi din ou în ou se îmbătară, astfel că traseră concluzia că se iubesc şi că merită să trăiască până la adânci bătrâneţi. Da, da' cum? Cu ce bani? Păi, cu banii de pe ouă, zise tot femeia, care se dovedi mai pragmatică şi pe care o chema Leana Moanonplu. Vândură cele şase ouă şi fugiră în lume. Se opriră la Beijing. Aici era hărmălaie mare şi ei nu mai aveau ce mânca. Astfel că trebuiră să se angajeze. Leana găsi să îngrijească de un bărbat, iar Vasile ceva la o bucătărie. Da, da' bărbatul Leanei avea 30 de ani şi juca baschet în Statele Unite la Chicago Bulls. Se urca, de exemplu, pe casă şi trăgea cu mingia în capul Leanei. Azi aşa, mâine aşa, până făcură un copil. De bucurie se duseră să petreacă la cârciuma lui Vasile. Fostul iubit al Leanei le găti un tort cu şoricioaică din care baschetbalistul gustă şi muri pe loc. Când a veni poliţia, copilul lor crescuse mare, aşa că s-a împotrivit la arestarea lui Vasile. Ieşi bătaie. Mai băură o bere, iar se bătură şi aruncau sticlele goale într-un sac de iută. Fundul sacului cedă, iar Vasile îşi dădu seama că încă o mai iubeşte pe Leana. Aşa că fugi cu ea în România. Aici deschiseră un magazin de sticle goale. Ba vindeau ba nu vindeau, da' cel mai des venea la magazin un bărbat înalt care trăgea cu mitraliera la ţintă în sticlele goale şi nu plătea nimic. Vasile îl strânse de gât şi-l puse în vitrina magazinului, de se înţelegea că acolo e frizerie. Oamenii se îmbulzeau să se tundă, femeile să se vopsească. Banii curgeau. Şi d-abia d-aci înainte, trăiră până la adânci bătrâneţi, că Vasile, om la 109 ani, îi spuse Leanei: Leano, dacă ne înteabă cineva cum de am ajuns noi la vârsta asta, să spui că am trăit cumpătat. Carne n-am mâncat, n-am fumat, n-am băut, da' ne-a ţinut dragostea.

Vasile o sărută pe un umăr. Ea la fel. Apăru soarele. Ea la fel. El îi fură banii. Ea la fel. Pe scurt, tot ce făcea el făcea şi ea. Sfârşit.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: