Pe urmă, numa' ce-a-nceput lumea din avion să arunce oasele de pasăre, că se dăduseră aripioare de halit, că căpitanul lu' Wizzu' a urlat: bă, fiţi atenţi,, că se apropie un mesaj într-o sticlă. Adică o sticlă în care este un mesaj. Şi toată lumea de pe norul pe care era andocat Wizzu a prins să arunce cu ochii prin văzduh să prinză sticla, care de fapt era din 1770. Deci înăuntru era un mesaj din secolul 18. Da' sticla a prins-o Aida, aşa că toată omenirea de la bord a început: Citeşte mesajul tare, tare de tot!!
"Mă poţi bate la tenis, ba chiar şi la aruncatul potcoavelor, dar îmi amintesc că nu ai fost niciodată agresivă, îmi amintesc că am pescuit împreună pe Neajlov. Îţi aduci aminte? Am locuit în conacul acela frumos împreună cu o adunătură de albine ce ne halea mierea adusă din Irlanda de Nord. Iar ceaiul ne era servit de o servitoare cu bonetă din Clejani. Îţi aduci aminte? Ajutorul meu la pescuit era bolnav şi atunci am mers amândoi în susul râului unde se prinde peşte cu mâna. Şi n-aveam voie să pescuim decât câte un somon pe zi, îţi mai aduci aminte? Şi după ce am prins câte un somon, dintr-o dată mi-ai spus: Te iubesc!! Mai ţii minte?"
Apoi avionul a prins un vânt ceva şi a luat-o din loc spre Bucureşti. A cui era scrisoarea, mesajul, către cine, erau întrebările din avion. Mesaj care l-a răscolit până şi pe Ion Cristoiu.
Înainte de aterizare a apărut regina Bucureştiului. A zis, către pasageri: Cine mi-o aduce pe Botezatu de nevastă îi dau juma' de oraş şi de făcut Comarnic Braşov. Şi toţi pasagerii s-au repezit în cala de bagaje ca să-şi ia gipiesurile, ca să afle şi unde-i Botezatu, da' şi unde-i Comarnic Braşov.
A ieşit o năzdrăvenie veselă, o îmbulzeală harnică, cumva de neprivit.
A suivre, Denis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Lăsați răspuns aici: