17 iunie 2015

Convorbiri aeriene 1

Acu' dacă Aida s-a suit în avion să vie la Bucureşti, io eram pe Otopeni şi am avut cu ea o discuţie ca să-i treacă mai uşor timpul de zbor. Era într-un Wizz d-ăla cu o singură aripă şi balcoane în care puteai să ieşi, să vorbeşti la telefon sau să admiri cocorii. Aşa că m-a sunat. Zice: Sunt în avion cu Jim Rogers ăla, miliardarul american, care vrea să cumpere Corea de Nord. L-am întrebat de ce şi mi-a zis că vrea să facă următorul experiment: Să ia de la noi poezia lui Eminescu Mai am un singur dor şi să-i pună pe coreeni să zică care-i ăla. Şi să mai zică de ce n-au două doruri sau trei. Că unul ar fi Kim Jong Un, al doilea Statele Unite şi al treilea Corea de Sud. A mai zis: Voi, românii, n-aveţi ce face cu Un singur dor, nici nu vă pasă de el şi aşa şi trebuie, că acum sunt alte probleme în Balcani, asta cu un singur dor e de domeniul tâmpeniei, că adică atunci când vrei să tâmpeşti un popor şi să-i furi banii îi pui la ce-o fi, teve, media, pickup, radio, Atheneu, cărţi de citire Un singur Dor şi-l ţii ocupat mii de ani. Are dreptate, Jim Rogers ăsta, Denis? Da, are, că pe lângă Un singur dor mai poate cumpăra şi "soliştii" ăia ţapeni de muzică populară, cu iile lor false, ca să-i bubuie la cap pe coreeni.

Avionul a intrat într-o turbulenţă nasoală vreo trei ore, că a trebuit oprit şi daţi jos călătorii. Pe un nor. Norul era mare, că au încăput pe el toţi românii care veneau din Stockholm. Dar s-a şi întrerupt legătura telefonică. Aşa că revenim.

Începuse să plouă pe Otopeni şi s-au inundat câteva buzunare ale unor taximetrişti care făceau foamea pe acolo. Am cumpărat un ţintar şi am căutat pe cineva cu care să joc. N-a vrut nimeni.

Aşa că m-am aşezat comod pe un scaun şi, până o mai suna Aida de pe norul ăla, am aprins televizorul. M-am uitat la Wayward Pines, excelent serial american cu Matt Dillon, creat de Chad Hodge prin 2014, 15, adică acu' acu'. Ceva în genul lui Twin Pines, thriller sefeu, de văzut, de văzut, de văzut.

Apoi, la megafonul aeroportului o gagică a anunţat că trec berzele.

A suivre, Denis.



Un comentariu:

  1. http://stilsimona.ro/wordpress17 iun. 2015, 08:48:00

    Adevăr grăiești . Am avut niște geniali care ne-au diagnosticat mai bine decât cel mai tare scaner din SF - uri. Pe unde o sucim și învârtim în zicerile lor vechi, dăm de noi.
    Mai am un singur dor...să-mi fie somnul lin...nu voi sicriu bogat...Parcă ar fi ultima frontieră, ca să ne scăpăm de ăștia cu care ne-am pricopsit și ne execută diaboloic la buzunare.
    Mai sunt și alte variante, tot din strămoși cu jugulara zvâncnind : "Să nu dea Dumnezeu cel sfânt/ Să vrem noi sânge, nu pământ".
    Îmi place cum le spui Denis.

    RăspundețiȘtergere

Lasati raspuns aici: