16 martie 2015

Doamna 3D

Noi suntem vecini şi prieteni cu o Doamnă 3D. Prima din lume. Stă, cum ar veni, la apartamentul 12, pe când noi stăm la 22, deasupra ei. Doamna 3D este făcută din sârme şi ţevi, are ochii două becuri de cinci mii de lumini şi urechi cu căşti albastre. Dar şi aşa este foarte frumoasă, mai ales că are 2 metri jumate înălţime, aspect lucios de metal, pe tot ce pune mâna se transformă în euro şi-i place să gătească. Mai vorbeşte şi gros, are trei băieţi şi în fiecare dimineaţă îşi ia zborul spre un centru spaţial din parcul nostru.
Ne-a invitat şi pe noi în centrul spaţial. Ne-am dus duminică ce trecu, io şi Tina Cumva. Doamna 3D se ocupă acolo cu nişte flori maro. Le lua, le scotea seminţele, le cultiva, le stropea şi din ele ieşeau nişte flori galbene. Foarte frumos. După ce făcea asta, Doamna 3D vorbea cu nişte ecrane foarte mari unde raporta într-o limbă necunoscută chestia cu florile. Odată a dictat şi o reţetă de sarmale a Tinei Cumva şi ăia de dincolo de ecran au copiat-o şi nu le-a plăcut. Normal, acolo nu este varză, am aflat, aşa că în dimineaţa următoare le-am dat altă reţetă: Mere acre româneşti cu sare şi usturoi. Le-a plăcut foarte mult.
În câte o seară o invităm la noi pe Doamna 3D. Ne-a povestit că tatăl ei, Iron Mann 6, este într-o Galaxie apropiată unde se găsesc, la fel ca pe pământ, şoareci, corupţi şi merdenele. Că tatăl ei se plimbă într-o sanie uriaşă în care mama ei doarme de 500 de ani, din cauza nu ştiu cărăor cercetări la femei.
Tina Cumva, ca să fie drăguţă, punea la patefon Polnareff şi Doamnei 3D îi plăcea foarte mult. Aşa că tot duminică seara ne-a invitat la Light, la film, să vedem Cenuşăreasa, film pentru copii, dar, zicea, ei n-au voie să vadă filme mai grele. Filmul a fost mişto, chiar dacă un basm, cu Cate Blanchet nene, excelentă, şi Elena Bonham Carter nene, tot senzaţională, cu un condur, cu un prinţ, că Doamna 3D a început să plângă şi sârmele ei scoteau o eoliană ciudată.
Am ieşit de la film şi Doamna 3D ne-a invitat în naveta spaţială. Ne-a dus pe Viilor, unde stăm, şi a intrat cu noi în casă. Şi-a scos bateriile, şi-a stins luminiţele. microfoanele, difuzoarele, generatoarele, memoria, ecranele, cizmele lungi şi s-a culcat.
Acum aşteptăm să se scoale.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: