24 februarie 2015

Ce se-nvață la școala capitalistă?



E greu să fii împotriva obligativității orelor de religie în școală când faci parte dintr-o societate traditionalistă și reticentă la inovații, deși, paradoxal, avidă să adopte, compulsiv, modele occidentale. Convingerea ”așa zice preotul, deci e corect” e atât de înrădăcinată, încât e aproape imposibil de pus în discuție. Desigur, o astfel de discuție nu și-ar avea rostul dacă preotul ar fi încununarea virtuților pe care le predică, iar Biserica un model de smerenie.
Această convingere umbrește o realitate, ba chiar o neagă: România este un stat secularizat, adică Biserica nu e o putere oficială în stat. Ora de Religie, înțeleasă ca Religie creștin-ortodoxă, pentru că, deh, ortodocșii sunt majoritari, nu are de ce să fie obligatorie. Școala trebuie să promoveze, prioritar, valori laice și republicane. În acest sens, mai potrivită ar fi o oră de Educație civică, axată pe studiul Constituției și a instituțiilor statului. Ora de Religie ar avea sens ca materie opțională, la nivel de liceu, cu condiția să acopere tot spectrul religios și să ofere o analiză diacronică și sincronică a fenomenului religios. La clasa pregătitoare, copilul nu are capacitatea de analiză necesară abordării unui astfel de subiect. Pentru el, ”Dumnezeu există” va avea aceeași valoare de adevăr ca și ”1+1=2”, pentru că așa i s-a spus la școală, de către preot sau doamna/domnul. Preotul are tribuna lui de exprimare, care este amvonul din biserică. El poate organiza cursuri de catehism la biserică, în afara orelor de școală, la care vor putea merge cei care sunt cu adevărat interesați de studierea religiei.   
Susținătorii orei de religie obligatorii, din clasa pregătitoare, recurg tot la argumente de genul ”e bine pentru că așa e.” Asociația ”Părinți pentru Ora de Religie” (sic), prezidată de Liana Stanciu, afirmă la punctul numărul 1 al ”Textului programatic” : ”Toţi părinţii vor să ofere ce este mai bun copiilor lor. Este dreptul părintelui să aleagă ce tip de educaţie vor avea copiii lui. Tot el, părintele, ştie că Dumnezeu este prietenul și sprijinitorul care nu dezamăgește. Sugestia e următoarea: Dumnezeu oferă tipul de educație cel mai bun. La punctul numărul 7 se afirmă : ”Educația fără religie înseamnă școală fără suflet, neam fără Dumnezeu și fără identitate.” Deci sufletul se exprimă numai prin religie, ateismul este exclus, iar identitatea noastră este exclusiv religioasă. Desigur, scopul acestei asociații e să promoveze studierea religiei ( !) în școală, interes pe care îl împărtășesc unii părinți și preoți. Cel puțin în Vrancea, unde în consiliul director al asociației se află un preot a cărui soție predă… religia. Conflict de interese ?! Nu, doar bune intenții și grija de a asigura generația de enoriași de mâine.
Vâlva, asociația și petiția pe Internet pentru ”menținerea religiei în școli” (sic) s-au ivit în urma sesizării, de către un cetățean, a unei absurdități : părinții trebuiau să ceară ca odraslele lor să NU studieze religia la școală ! Religia, adică ora de propagandă creștină, în general, pentru că amalgamul Biserică – religie e un loc comun. Asta în condițiile în care nu se pune problema retragerii acestui obiect de studiu, ci scoaterea din trunchiul comun. Unele voci îndrăznesc să ceară o estetizare a materiei și un unghi de abordare ecumenic, dar să nu împingem erezia prea departe. Nu merg copiii la biserică? Nu-i nimic, vine biserica la ei!  Pentru că ”imperativul poruncilor divine face apel la libertatea omului”, solicitanții de semnături nu văd nicio problemă, nici măcar logică, ca cineva să-și exprime dorința de a NU beneficia de un anumit drept. Ești liber să ceri să nu vrei, cum ar veni. Argumentele abundă în favoarea Religiei, obiect de studiu obligatoriu. Doar religia îi salvează pe tineri de la capcanele întinse de societate : (adolescenții) ”trăiesc o dramă şi în acest moment ei au nevoie de răspunsurile religiei care îi încurajează şi îi motivează în viaţă. Nu trebuie lăsaţi în braţele anti-culturii, pornografiei, violenţei, drogurilor, alcoolismului etc.” Fără prezentarea vreunui sondaj de opinie sau studiu științific, în petiție se afirmă, printre altele, că ”elevii nu refuză predarea religiei în şcoli, ci o prezintă ca pe o necesitate.” Mai mult, ”pentru adolescentul actual, scârbit de formalisme tradiţionale şi imperative sociale relativiste, fundamentul divin al Legii este o perspectivă salvatoare într-o societate dezorientată aflată în plină criză morală şi economică.” Păi religia nu e un astfel de ”formalism tradițional”? Nu-i nimic, cui pe cui se scoate. Firesc, autorii petiției concluzionează: ”este de neadmis ca elevii să facă o cerere prin care să participe la o oră care li se cuvine.” Cu alte cuvinte, Religia capătă statut egal cu Matematica și Limba română. Finalul este magistral: ”Și este aberant să revenim la condiţiile comunismului despre care credeam că tocmai am scăpat!” Capitalismul e, deci, obligatoriu religios. 

De citit si comentat si în Ziarul de Vrancea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: