17 februarie 2015

Tratat despre Nas sau Bună Varianta Rea

Sună telefonul. De patru ori scurt, odată lung. O fi Udrea, îmi zic, să mă-ntrebe dacă are rost să scrie în arest o carte despre rolul Nasului ca comunicare politică. Adică te ştergi la nas şi asta înseamnă război sau ţi-l bagi în nas şi cine ştie sau ţi-l bagi în cur şi aşa mai departe. Telefonul sună în continuare. O fi, îmi zic, Vosganian ca să-mi explice cum are el un apartament cu un living cât trei stadioane de fotbal din salariul de deputat.
Ridic receptorul şi e Ion, un preten, care mă roagă să citesc o piesă de Virgil Tănase ca să facem din ea scenariu de film. Cu bătaie ceva la CNC-ul francez, pentru că el găseşte producător şi alte alea. Piesa nu-i electronic ci pe hârtie, aşa că o citesc cu picioarele în lighean, cu papagalul pe umeri, cu pisica în oala de ciorbă şi cu mâna pe fundul femeii. Piesa bună, nu de film. Aşa e scrisă, de scenă, n-ai ce film să faci, aşa că am hotărât să mergem la noul Cărtureşti din Lipscani.
Urma aici să ne cumpărăm o carte de Liiceanu şi să defilăm cu ea prin tot centrul vechi ca să vază lumea ce citim noi. Dar nu ne-am dus la Cărtureşti, ci la Nottara, unde doi preteni au pus de-o pantomimă mişto: Bună Varianta Rea, pretenii fiind Lidia Feher, producător, şi Vadim Rusu, regizor. Povestea e simplă, modernă şi amuzantă: doi tineri, soţ soţie, se ceartă, se împacă, greşesc ciorba de perişoare, iar se împacă, se iubesc, se fac că se separă şi aşa mai departe. Totul nonverbal. Scenografia simplă sugerează două uşi care îi desparte sau îi apropie pe cei doi. Dar surpriză, vine barza. Aici momentul nu se prea înţelege, crezi că a venit hoţul, mai ales că bărbatul casei îi dă cu tigaia în cap. Dar nu, e totuşi barza care, cu umor, explică celor doi că e cazul să le aducă un copil pe care-l are la ea. Barza, ca să fie mai credibilă, îl aduce în scenă şi pe Emerich Imre, care cântă celor doi o melodie mişto acompaniat la chitară. Lucrurile se termină fericit şi spectacolul credem că a intrat cu succes în repertoriul teatrului Nottara, care, ne amintim, punea numai căcaturi. Ne referim la trecute stagiuni la care am fost invitaţi de Mircea Diaconu.
Suntem convinşi că spectacolul Bună Varianta Rea va creşte de la spectacol la spectacol şi va deveni un succes major al acestei stagiuni teatrale bucureştene. Îi urăm viaţă lungă.
Ne-am întors acasă ca să vedem un film german. Am pus vin, am pus sare, am fript mici, ne-am luat ţigările şi aşa mai departe până târziu în noapte. Ca să vezi.

Denis

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Lasati raspuns aici: